Merg inainte

Când eram doar copile, de ce-ai ales să lovești?

Chiar de nimic nu-ți făceam, găseai motive să greșești.

Eram micuță, fragilă, cu sufletul curat,

Tu aveai doar răutate și pumnul ridicat.

Nu știu ce rău ți-am făcut, sora mea, spune-mi tu,

De ce atâta dușmănie pe-un copil care ești… eu.

Tu trebuia să fii drumul, exemplul meu de urmat,

Dar mi-ai arătat prea devreme ce-nseamnă „model ratat”.

Pe măsură ce creșteam, lumea mă vedea lumină,

Felul meu de-a fi, de-a vorbi, pentru ei era o vină…

Pentru tine – priviri reci, cuvinte ca niște cuțite,

Zâmbete false, răni vechi, mereu bine ascunse-n mine.

Și-acum suntem mame-amândouă, dar tu n-ai lăsat jos arma,

Răutatea ta mă apasă ori de câte ori ai ocazia.

Eu sunt iubită pentru ce sunt, fără mască, fără rol,

Tu ai trăit toată viața jucând un alt control.

Eu n-am fost falsă niciodată, nici când am avut de pierdut,

Tot ce-am azi e din mâinile mele, nimic nu ți-am luat, nimic nu-am cerut.

Știu că te doare adevărul, și doare rău să-l vezi,

Că eu pot fi iubită simplu, fără să mă prefac, să joc pe glezne.

Tu ai purtat mii de fețe ca să fii acceptată,

Eu mi-am purtat sufletul gol și-am plătit, dar n-am trădat.

De ce inima ta e piatră când eu n-am luat nimic?

N-am furat iubire, n-am furat drum, n-am furat destin.

Tot ce-am construit e muncă, lacrimi, nopți fără somn,

Nu ți-am dărâmat casa, eu mi-am ridicat un nume.

Poate lupta ta nu e cu mine, poate nici n-a fost vreodată,

Poate e cu tine însăți și rana n-a fost tratată.

Dar eu nu mai car povara, nu mai duc ce nu-i al meu,

Îmi las trecutul jos și merg mai departe… eu.

Da, suntem mame-amândouă, dar eu aleg să vindec,

Nu să transmit mai departe ce m-a făcut să plec.

Eu sunt iubită pentru ce sunt, fără mască, fără scut,

Tu ai ales să porți umbre, eu am ales să fiu eu, atât.

Nu te urăsc, dar mă aleg.

Nu te mai aștept, dar te înțeleg.

Din tot ce-a fost greu, am făcut ceva bun,

Eu merg înainte… tu rămâi în urmă, dacă nu vrei să fii drum.