Victoria mea

Am crescut din greu, nu din noroc,

Am mers înainte chiar și când mi-era prea mult pe loc.

Mamă, femeie, luptătoare-n același timp,

Cu două mâini pline și-un suflet care n-a mințit.

Am dansat cu viața chiar și când m-a frânt,

Mi-am pus zâmbetul pe față, dar nu m-am ascuns.

Am fost sprijin când nimeni nu m-a sprijinit,

Și-am ales să fiu lumină, nu ce m-a rănit.

Am văzut falsul, l-am simțit din priviri,

Nu m-au atras scurtături, nici promisiuni.

Am ales munca, adevărul, drumul curat,

Chiar dacă uneori m-a costat tot ce-am avut de dat.

Nu m-am pierdut, doar m-am căutat,

În fiecare cădere m-am adunat.

Ce sunt azi n-a venit ușor,

Dar e real, e viu, e dor.

Sunt femeia care a ales să rămână dreaptă,

Când era mai simplu să cad sau să tac.

Cu inima deschisă, dar limite clare,

Nu mai port poveri care nu-s ale mele-n spate.

Am învățat să spun „nu” fără vină,

Să plec fără ură, să rămân senină.

Sunt tot ce-am devenit din ce-am trăit,

Și nu mai cer voie să fiu cine sunt — am reușit.

Am văzut copii zâmbind și-am știut clar,

Că rostul meu e mai mare decât orice baraj.

Mișcare, ritm, vindecare prin corp,

Când dansează sufletul, nu mai efort.

Nu promit iluzii, nu vând povești,

Eu sunt exemplu, nu vorbe ce trec.

Am ridicat alții chiar și când eram jos,

Pentru că știu cum e să nu te mai creadă nimeni, pe dos.

Am fost singură, dar n-am fost slabă,

Am tăcut mult, dar n-am fost oarbă.

Acum aleg liniștea, nu aplauze goale,

Și oameni care dau, nu doar cer, peale.

Nu mai salvez ce nu vrea să se schimbe,

Nu mai explic cine sunt, cui nu mă simte.

Mă aleg pe mine, fără regret,

Pentru prima dată complet.

Sunt femeia care a ales să rămână dreaptă,

Când era mai simplu să cad sau să tac.

Cu inima deschisă, dar limite clare,

Nu mai port poveri care nu-s ale mele-n spate.

Am învățat să spun „nu” fără vină,

Să plec fără ură, să rămân senină.

Sunt tot ce-am devenit din ce-am trăit,

Și nu mai cer voie să fiu cine sunt — am reușit.

Nu sunt perfectă, dar sunt adevăr,

Și asta sperie pe unii, știu.

Dar cei care rămân lângă mine,

Sunt cei care pot iubi curat, nu din ruine.

Nu m-am schimbat ca să fiu acceptată.

M-am vindecat.

Și asta…

e cea mai mare victorie a mea.