Libera

Pe zi ce trece-nțeleg tot mai clar,

De ce-am trecut prin iad ca să ajung unde sunt iar.

Durere, trădare, violențe-n cuvinte,

Amenințări, hărțuiri, lovituri nevăzute dar simțite.

Invidii ascunse sub zâmbete false,

Jocuri de noroc, promisiuni arse.

Vicii ce-nghit oameni, singurătate grea,

Sacrificii tăcute, făcute doar de mine, da.

Am plâns când nimeni nu m-a auzit,

Dar din lacrimi mi-am făcut drum pavat spre ce-am devenit.

Tot ce m-a durut m-a crescut în tăcere,

M-a-nvățat că puterea se naște din cădere.

Ce-am pierdut m-a-ntors la mine,

M-am regăsit în bucăți ruine.

Din ură am ieșit încet,

Am ales să-nțeleg, nu să regret.

Am renunțat la lanțuri, la tot ce mă ținea jos,

La frici, la voci străine ce-mi spuneau că nu pot.

Nu mai judec oameni, dar aleg cu cine stau,

Unii dau doar răni — eu departe de ei rămân, da.

Am renunțat, renunț mereu,

La tot ce vrea să mă lege de greu.

Din cenușă m-am ridicat din nou,

Sunt liberă, sunt vie — și asta e flow-ul meu.

Nu mai judec comportamente, am înțeles,

Fiecare poartă-un război pe care nu-l vezi des.

Dar sunt lupte care dor pe oricine-i aproape,

Când rănile nevindecate devin arme aruncate.

Pietre din durerea lor, proiectate-n alții,

Eu aleg liniștea, nu cercuri de falși aliați.

Am stat prea mult să repar ce n-a fost al meu,

Acum îmi protejez sufletul, nu-l mai dau la schimb pe greu.

Am învățat că iubirea începe cu limite,

Că nu toți merită acces la visele mele infinite.

Nu fug de trecut, îl port ca pe-o lecție,

Fără el n-aș fi azi forță, direcție, conexie.

Am renunțat la lanțuri, la tot ce mă ținea jos,

La frici, la voci străine ce-mi spuneau că nu pot.

Nu mai judec oameni, dar aleg cu cine stau,

Unii dau doar răni — eu departe de ei rămân, da.

Am renunțat, renunț mereu,

La tot ce vrea să mă lege de greu.

Din cenușă m-am ridicat din nou,

Sunt liberă, sunt vie — și asta e flow-ul meu.

Nu sunt rece, sunt trează.

Nu sunt dură, sunt vindecată.

Ce nu mai car în mine…

mă face liberă.