(intro)
Nu mai știu de câte ori am fost “aproape”
Aproape ales, aproape iubit
Mereu suficient ca să te repar
Niciodată suficient ca să rămâi
(refren)
Am fost pansament pe rănile tale adânci
Te-am ținut în viață, m-am pierdut printre pași
Te-am pus pe primul loc, m-am lăsat ultimul
Tu ai plecat vindecată, eu am rămas cumul
De nopți, de întrebări, de goluri fără sens
Am fost iubire pură într-un joc prea intens
Nu m-ai ales, m-ai folosit
Și m-a durut mai tare pentru că te-am iubit
(vers 1)
Ai venit la mine frântă, cu vocea care tremura
Spuneai că vrei liniște, că nu mai poți suporta
Te-am crezut, prost sau curajos
Ți-am dat tot ce aveam mai frumos
Te-am ascultat nopți întregi vorbind despre el
Despre cum te rupea, dar era al tău, fidel
Am înghițit gelozia, am înghițit durerea
Convins că răbdarea mea o să schimbe scena
Te-am pus pe primul loc fără să-mi pun întrebări
Mi-am făcut din inima mea spital pentru dureri
Și când ai început să zâmbești din nou
Am simțit că dispar, încet, din decorul tău
(refren)
Am fost pansament pe rănile tale adânci
Te-am ținut în viață, m-am pierdut printre pași
Te-am pus pe primul loc, m-am lăsat ultimul
Tu ai plecat vindecată, eu am rămas cumul
De nopți, de întrebări, de goluri fără sens
Am fost iubire pură într-un joc prea intens
Nu m-ai ales, m-ai folosit
Și m-a durut mai tare pentru că te-am iubit
(vers 2)
Nu m-ai lovit, nu m-ai trădat direct
Ai plecat liniștit, ca și cum era corect
Mi-ai spus că e confuzie, că nu știi ce vrei
Dar ai știut exact unde să te întorci la ei
La trecut, la durere, la ce te distruge
Căci iubirea sănătoasă uneori sperie, fuge
Și mă-ntreb unde greșesc de fiecare dată
De ce bunătatea mea pare o vină condamnată
De ce cei ca mine ajung mereu refugiu
Și niciodată “acasă”, niciodată pe podium
M-ai folosit să uiți ce te durea
Eu te iubeam, tu te reparai pe pielea mea
(refren)
Am fost pansament pe rănile tale adânci
Te-am ținut în viață, m-am pierdut printre pași
Te-am pus pe primul loc, m-am lăsat ultimul
Tu ai plecat vindecată, eu am rămas cumul
De nopți, de întrebări, de goluri fără sens
Am fost iubire pură într-un joc prea intens
Nu m-ai ales, m-ai folosit
Și m-a durut mai tare pentru că te-am iubit
(vers 3)
Acum mă uit la mine și nu mă mai recunosc
Sunt același om bun, doar mai obosit pe dos
Mi-e frică să mai cred în “noi” și “mereu”
Că mereu pentru mine se termină greu
Am fost prea mult, prea sincer, prea real
Într-o lume în care iubirea e opțional
Nu vreau să devin rece, nu vreau să urăsc
Dar nici nu mai pot să fiu locul unde alții cresc
Dacă iubirea mea e pansament
Data viitoare o s-o dau doar cu acord scris, permanent
Nu mai salvez suflete care nu vor să fie salvate
Nu-mi mai rup inima pentru promisiuni expirate
VintageLoop60