(intro) Nu mai știu de câte ori am fost “aproape” Aproape ales, aproape iubit Mereu suficient ca să te repar Niciodată suficient ca să rămâi (refren) Am fost pansament pe rănile tale adânci Te-am ținut în viață, m-am pierdut printre pași Te-am pus pe primul loc, m-am lăsat ultimul Tu ai plecat vindecată, eu am rămas cumul De nopți, de întrebări, de goluri fără sens Am fost iubire pură într-un joc prea intens Nu m-ai ales, m-ai folosit Și m-a durut mai tare pentru că te-am iubit (vers 1) Ai venit la mine frântă, cu vocea care tremura Spuneai că vrei liniște, că nu mai poți suporta Te-am crezut, prost sau curajos Ți-am dat tot ce aveam mai frumos Te-am ascultat nopți întregi vorbind despre el Despre cum te rupea, dar era al tău, fidel Am înghițit gelozia, am înghițit durerea Convins că răbdarea mea o să schimbe scena Te-am pus pe primul loc fără să-mi pun întrebări Mi-am făcut din inima mea spital pentru dureri Și când ai început să zâmbești din nou Am simțit că dispar, încet, din decorul tău (refren) Am fost pansament pe rănile tale adânci Te-am ținut în viață, m-am pierdut printre pași Te-am pus pe primul loc, m-am lăsat ultimul Tu ai plecat vindecată, eu am rămas cumul De nopți, de întrebări, de goluri fără sens Am fost iubire pură într-un joc prea intens Nu m-ai ales, m-ai folosit Și m-a durut mai tare pentru că te-am iubit (vers 2) Nu m-ai lovit, nu m-ai trădat direct Ai plecat liniștit, ca și cum era corect Mi-ai spus că e confuzie, că nu știi ce vrei Dar ai știut exact unde să te întorci la ei La trecut, la durere, la ce te distruge Căci iubirea sănătoasă uneori sperie, fuge Și mă-ntreb unde greșesc de fiecare dată De ce bunătatea mea pare o vină condamnată De ce cei ca mine ajung mereu refugiu Și niciodată “acasă”, niciodată pe podium M-ai folosit să uiți ce te durea Eu te iubeam, tu te reparai pe pielea mea (refren) Am fost pansament pe rănile tale adânci Te-am ținut în viață, m-am pierdut printre pași Te-am pus pe primul loc, m-am lăsat ultimul Tu ai plecat vindecată, eu am rămas cumul De nopți, de întrebări, de goluri fără sens Am fost iubire pură într-un joc prea intens Nu m-ai ales, m-ai folosit Și m-a durut mai tare pentru că te-am iubit (vers 3) Acum mă uit la mine și nu mă mai recunosc Sunt același om bun, doar mai obosit pe dos Mi-e frică să mai cred în “noi” și “mereu” Că mereu pentru mine se termină greu Am fost prea mult, prea sincer, prea real Într-o lume în care iubirea e opțional Nu vreau să devin rece, nu vreau să urăsc Dar nici nu mai pot să fiu locul unde alții cresc Dacă iubirea mea e pansament Data viitoare o s-o dau doar cu acord scris, permanent Nu mai salvez suflete care nu vor să fie salvate Nu-mi mai rup inima pentru promisiuni expirate

Pansament