(intro) Într-o lume grăbită, noi ne-am oprit, Două inimi speriate, dar cu același ritm. Tu m-ai văzut când nu mă vedeam, Și dintr-un pat rece, viața iar începea. (refren) Ne-au vrut separat, ne-au vrut căzuți, Au spus că n-o să țină, că suntem pierduți. Dar dragostea noastră n-a cerut permisiune, A crescut din durere și a devenit minune. Ne-au vrut separat, dar n-au reușit, Că ce-i scris în inimă nu poate fi oprit. Suntem dovada vie, din haos și foc, Că iubirea adevărată nu moare deloc. (vers 1) Eram prins între frică și speranță, Cu zile numărate-n tăcere și ceață. Tu ai intrat ușor, fără promisiuni, Doar cu ochii plini de adevăr și minuni. Nu m-ai întrebat ce pot să-ți dau, Ai stat lângă mine exact cum eram. Când trupul ceda, tu țineai linia, Și dragostea ta îmi ținea inima. (refren) Ne-au vrut separat, ne-au vrut căzuți, Au spus că n-o să țină, că suntem pierduți. Dar dragostea noastră n-a cerut permisiune, A crescut din durere și a devenit minune. Ne-au vrut separat, dar n-au reușit, Că ce-i scris în inimă nu poate fi oprit. Suntem dovada vie, din haos și foc, Că iubirea adevărată nu moare deloc. (vers 2) Au fost zile grele și nopți fără somn, Priviri care judecau, cuvinte cu ton. Au spus că e prea mult, că e prea devreme, Dar n-au simțit ce simțeam noi sub piele. Am învățat să luptăm fără zgomot, Să ne fim sprijin când totul e gol. Tu m-ai ținut când lumea pleca, Și din fiecare rană, iubirea creștea. (refren) Ne-au vrut separat, ne-au vrut căzuți, Au spus că n-o să țină, că suntem pierduți. Dar dragostea noastră n-a cerut permisiune, A crescut din durere și a devenit minune. Ne-au vrut separat, dar n-au reușit, Că ce-i scris în inimă nu poate fi oprit. Suntem dovada vie, din haos și foc, Că iubirea adevărată nu moare deloc. (vers 3) Azi mergem înainte, nu perfect, dar real, Cu trecutul în spate, dar fără scandal. Ce-am trăit ne-a făcut mai tari, Două suflete simple, dar legendari. (outro) Și dacă mâine cade iar cerul pe noi, Știu sigur un lucru, rămânem amândoi. (refren) Ne-au vrut separat, ne-au vrut căzuți, Au spus că n-o să țină, că suntem pierduți. Dar dragostea noastră n-a cerut permisiune, A crescut din durere și a devenit minune. Ne-au vrut separat, dar n-au reușit, Că ce-i scris în inimă nu poate fi oprit. Suntem dovada vie, din haos și foc, Că iubirea adevărată nu moare deloc.

Am rămas