(intro) Noaptea ne prinde strâns, fără martori, fără vină, Respirăm același aer, aceeași lumină, Pe buzele tale stă păcatul care mă cheamă, Și știu că ce începe acum nu mai are teamă. (vers 1) Te apropii lent, ca o promisiune grea, Privirea ta spune tot ce gura nu vrea, Mâna ta pe piept, pulsul meu se trădează, Inima bate-n ritm, deja te visează. Îmi spui încet că-ți place cum ard, Cum te privesc, cum te vreau, cum te pierd, Unghiile tale lasă semn, nu mă feresc, Vreau să mă doară puțin ca să știu că trăiesc. Suntem foc peste foc, fără pauză, fără stop, Două suflete-ncinse care nu știu de „prea mult”, Dacă lumea ne judecă, să ne judece mut, Noi vorbim prin atingeri, nu prin ce-am fi vrut. (refren) Dă-mi tot, dă-mi focul tău pe piele, Vreau nopți care dor și dimineți rebele, Dă-mi tot, nu păstra nimic, Iubirea noastră nu știe de frică. Dă-mi tot, cu păcat și dor, Cu buze ce ard, cu trup tremurător, Dă-mi tot, până uit cine sunt, În brațele tale vreau să mă scufund. (vers 2) Corpul tău știe exact ce-mi face, Mă trage în tine, nu-mi dă pace, Respiri sacadat, îmi spui numele rar, Ca o rugăciune spusă pe jar. Suntem transpirație, șoapte și fum, Timpul se rupe, nu mai e drum, Mă ții aproape, îmi spui „rămâi”, Și simt că aici e locul unde aparțin. Fără promisiuni spuse pe grabă, Doar adevăr crud, fără mască, Dacă mâine doare, să doară frumos, Noi am trăit azi tot ce-a fost de trăit pe dos. (refren) Dă-mi tot, dă-mi focul tău pe piele, Vreau nopți care dor și dimineți rebele, Dă-mi tot, nu păstra nimic, Iubirea noastră nu știe de frică. Dă-mi tot, cu păcat și dor, Cu buze ce ard, cu trup tremurător, Dă-mi tot, până uit cine sunt, În brațele tale vreau să mă scufund. (vers 3) Dacă pleci la răsărit, să știi clar, Ai fost adevăr, nu un accident banal, Sub pielea ta voi rămâne semn, O noapte interzisă, un dor etern. Și oriunde vei fi, când închizi ochii, O să-ți amintești cum ne pierdeam nopțile, Fără reguli, fără jurăminte, Doar două inimi arse de cuvinte. (refren) Dă-mi tot, dă-mi focul tău pe piele, Vreau nopți care dor și dimineți rebele, Dă-mi tot, nu păstra nimic, Iubirea noastră nu știe de frică. Dă-mi tot, cu păcat și dor, Cu buze ce ard, cu trup tremurător, Dă-mi tot, până uit cine sunt, În brațele tale vreau să mă scufund. (outro) Dacă a fost păcat, l-aș face din nou, Cu tine, în noapte, sub același ecou, Că unele iubiri nu cer salvare, Doar să fie trăite până la capăt, tare. [Violin Solo]