(intro)
Noaptea cade peste blocuri, orașul parcă doarme,
Dar în inima mea bate un foc ce nu adoarme.
Nu-mi trebuie palate, nici coroane de metal,
Doar tu lângă mine, restul lumii e banal.
(vers 1)
Te-am văzut într-o seară când lumina era rece,
Printre mii de chipuri goale care voiau să plece.
Aveai ochii ca o stea care cade pe pământ,
Și atunci am înțeles că tu ești al meu legământ.
Lumea zice că iubirea e doar fum și promisiuni,
Dar cu tine simt că viața scrie alte versiuni.
Dacă drumul e furtună, eu rămân lângă tine,
Fiindcă tu ești liniștea care mă ține în mine.
(refren)
Dacă lumea arde toată, eu rămân lângă tine,
Chiar de cade cerul peste noi și nu mai vine.
Pentru tine-aș merge-n noapte, fără teamă, fără stea,
Când totul se prăbușește, tu rămâi iubirea mea.
Dacă vântul bate rece și se stinge orice vis,
Eu te țin de mână strâns, ca-n primul nostru paradis.
Poate lumea ne condamnă, poate totul vrea să plece,
Dar iubirea noastră, fată, nu o poate nimeni șterge.
Și când umbrele apar și vor totul să ne ia,
Jur că-n orice întuneric tu rămâi iubirea mea.
(vers 2)
Am trecut prin nopți în care totul părea pierdut,
Prin tăceri și prin răni pe care nimeni n-a văzut.
Dar tu ai fost lumina care cade peste mine,
Ca un răsărit ce spune că e bine lângă tine.
Nu mă tem de lume, nici de vorbe aruncate,
Pentru tine-aș merge chiar și pe drumuri blocate.
Dacă viața e un foc care arde fără milă,
Tu ești apa care-mi spală orice rană inutilă.
(refren)
Dacă lumea arde toată, eu rămân lângă tine,
Chiar de cade cerul peste noi și nu mai vine.
Pentru tine-aș merge-n noapte, fără teamă, fără stea,
Când totul se prăbușește, tu rămâi iubirea mea.
Dacă vântul bate rece și se stinge orice vis,
Eu te țin de mână strâns, ca-n primul nostru paradis.
Poate lumea ne condamnă, poate totul vrea să plece,
Dar iubirea noastră, fată, nu o poate nimeni șterge.
Și când umbrele apar și vor totul să ne ia,
Jur că-n orice întuneric tu rămâi iubirea mea.
(vers 3)
Dacă drumul ne desparte și furtuna vrea să vină,
Eu aprind din nou speranța ca o flacără divină.
Am căzut de multe ori, dar tu m-ai ridicat,
Ca un înger care vine când sufletul e spart.
Nu contează ce se spune, nici ce vrea lumea să creadă,
Pentru tine-aș merge chiar și printr-o viață grea.
Tu ești liniștea din mine când orașul e pustiu,
Ești motivul pentru care încă știu că sunt viu.
(refren)
Dacă lumea arde toată, eu rămân lângă tine,
Chiar de cade cerul peste noi și nu mai vine.
Pentru tine-aș merge-n noapte, fără teamă, fără stea,
Când totul se prăbușește, tu rămâi iubirea mea.
Dacă vântul bate rece și se stinge orice vis,
Eu te țin de mână strâns, ca-n primul nostru paradis.
Poate lumea ne condamnă, poate totul vrea să plece,
Dar iubirea noastră, fată, nu o poate nimeni șterge.
Și când umbrele apar și vor totul să ne ia,
Jur că-n orice întuneric tu rămâi iubirea mea.
VintageLoop60