[Verse 1]
Vara mă plimbam pe țărm și mă gândeam la tine,
Dacă spuneam mării ce simt, venea după mine.
Așa e femeia: când o rănești, ea plânge,
Și chiar când te rănește, tot lacrimi îi curg în sânge.
Îmi spui că între tine și cer e o diferență,
Dar când tu râzi, iubito, cerul n-are existență.
Și tot ce scriu e către tine, despre tine, din tine,
Un alfabet de dor ce nu mă lasă și-mi revine,
[Pre-Chorus]
Sunt oameni neuitați, dar numele lor nu mai doare,
Iubirea adâncă rănește cel mai tare.
Memoria e boala inimii ce nu se vindecă ușor,
Când iubesc, cresc ierburi pe limbă și curge apă din dor.
[Chorus – Emoțional, K‑pop]
Tu ai făcut proza lumii poezie,
Ai transformat cenușa-n melodie.
Și chiar dacă viața merge mai departe fără tine,
Eu port în piept o lume care nu mai seamănă cu mine.
Ține-mă strâns când mă pierd în amintire,
Fă-mi pieptul țara mea, dă-mi adăpost în iubire.
Dacă ai fi fost nebun ca mine, ai fi dormit în ochii mei,
Și-ai fi aruncat tot aurul lumii pentru un singur „rămâi cu ei”.
[Verse 2]
Suntem oameni cu pielea albă și inimile goale,
Ne jucăm cu vieți, cu vise, și cu vorbe goale.
Când te-am șters din memorie, n-am știut ce pierd,
Jumătate din viață s-a rupt când te-am șters din piept.
E tragedie când mintea e matură, dar inima visează,
Când dragostea mă întristează dar mă și salvează.
Aveam nevoie de brațele tale să-mi strângă cioburile toate,
Să mă adune ca pe un cristal spart în noapte.
[Pre-Chorus]
Zilele trec, renunți la ce-ai iubit odată,
Ștergi un vis, accepți realitatea schimbată.
Când iubesc o femeie, copacii fug desculți,
Și dragostea mea fuge si nori fug desculți
[Chorus – Emoțional, K‑pop]
Tu ai făcut proza lumii poezie,
Ai transformat cenușa-n melodie.
Și chiar dacă viața merge mai departe fără tine,
Eu port în piept o lume care nu mai seamănă cu mine.
Ține-mă strâns când mă pierd în amintire,
Fă-mi pieptul țara mea, dă-mi adăpost în iubire.
Dacă ai fi fost nebun ca mine, ai fi dormit în ochii mei,
Și-ai fi aruncat tot aurul lumii pentru un singur „rămâi cu ei”.
[Bridge – EDM build-up]
Și dacă marea mă cheamă, mă las purtat de val,
Dar ochii tăi mă trag în abis, mă duc la mal.
Nu știu arta înotului, nici catarg nu am,
Dar dacă m-ai iubi, m-ai ține lângă tine, calm.
[Final Chorus – Explozie EDM]
Tu ai făcut proza lumii poezie,
Ai transformat cenușa-n melodie.
Și chiar dacă viața merge mai departe fără tine,
Eu port în piept o lume care nu mai seamănă cu mine.
Ține-mă strâns când mă pierd în amintire,
Fă-mi pieptul țara mea, dă-mi adăpost în iubire.
Dacă ai fi fost nebun ca mine, ai fi dormit în ochii mei,
Și-ai fi aruncat tot aurul lumii pentru un singur „rămâi cu ei”.
LogicRomania995
