Despre iubire 1

Când dragostea te cheamă, urmează-ți pasul tău,

Chiar dacă drumul pare rupt și-ntunecat mereu.

Când aripa-i divină te prinde în mister,

Supune-te luminii, pentru că e din cer.

Căci dragostea te-nalță, dar tot ea te rănește,

Îți rupe vechi orgolii, apoi te curățește.

Te poartă către stele, dar sapă în adânc,

Te frânge și te schimbă, te face iarăși sfânt.

Love me, break me, lift me high,

Fă-mă foc ce nu mai moare-n noaptea ta de rai.

Cut me, heal me, make me new,

Iubirea ta mă macină, dar mă renaște-ntru.

Ca snopii de sub seceri, nimic nu e-ntâmplător,

Ea treieră și vântură tot ce e trecător.

Te macină spre alburi, te frământă până-n zor

Ca pâinea cea divină ce se coace in cuptor

Căci dragostea te spală de umbre și păcat,

Te duce-n rădăcină, te rupe de ce-ai fost legat.

Te ridică în lumină, te scutură de greu,

Te face parte vie din inima lui Dumnezeu.

Love me, break me, lift me high,

Fă-mă foc ce nu mai moare-n noaptea ta de rai.

Cut me, heal me, make me new,

Iubirea ta mă macină, dar mă renaște-ntru.

Dacă vrei doar tihnă, și nu iubești cu tot,

Mai bine pleci din dansul în care arzi și pot.

Dar dacă vrei lumină, și vrei să te topești,

Atunci în focul dragostei învață să trăiești.

Burn me, turn me, make me whole,

Iubirea ta e flacără ce-mi modelează rol.

Raise me, blaze me, through the night,

Sunt pâine pentru ceruri, în focul tău de alb și lumină bright.

Să sângerezi cu zâmbet, să plângi cu fericiri,

Să te trezești în zori cu inima-n iubiri.

Să dormi cu rugă-n suflet, cu pace pe sub pleoape,

Și-un cântec de lumină pe buze care-s toate.