[Strofa 1]
Îmi scuip plămânii pe beat-ul ăsta mort, că m-ai îngropat de viu,
Erai tot ce aveam, acum ești doar un gunoi târziu.
Mi-ai jurat pe toți sfinții că nu pleci, cățea mincinoasă,
Și-ai fugit în pula mea cu altu’ când mi-era viața mai frumoasă.
Te-am pupat pe răni, ți-am șters lacrimile cu tricoul meu rupt,
Tu mi-ai băgat cuțitu-n spate și-ai râs când m-ai văzut distrus.
Eram câinele tău fidel, tu erai stăpâna mea futută,
Acum îți urlu numele-n oglindă și-mi vine să-mi sparg mutra.
Dorm cu sticla lângă pat, ea nu mă minte, nu mă-nșeală,
Tu m-ai fript la suflet și-ai plecat cu inima mea goală.
Îți scriu versu’ ăsta cu sânge, nu cu cerneală, zdreanță,
Că din cauza ta îmi curg dracii prin venă, nu speranță.
Te blestem să n-ai somn, să te strângă-n piept ce mi-ai făcut,
Să te îneci în regrete când vezi ce bărbat ai pierdut.
Ești boală, ești ciumă, ești tot ce urăsc când mă trezesc,
Și jur pe morții mei că-n viața mea n-o să te mai iubesc.
**
Arde, fă, arde tot ce-am fost, să nu rămână scrum,
Te urăsc cum respir, te blestem la fiecare fum.
Ai fost drogul meu, acum ești sevrajul care mă omoară,
Inima mea-i cimitir și tu ești crucea cea mai murdară.
Să mori tu de dor, cum mor eu de silă când te-aud,
Ești cea mai mare greșeală, ești coșmarul meu cel mai crud.[Refren]
[Strofa 2]
Bag pumni în pereți până-mi crapă oasele, să nu-ți mai simt mirosul,
Ai fost coliva mea dulce, acum ești doar putoarea și focul.
Mi-ai mâncat zilele, mi-ai băut nopțile, jigodie vopsită,
Te dădeai sfântă-n fața mea și pe la spate erai curvă ispită.
Ți-am dat tot, bani, timp, suflet, și-ai căcat pe ele,
Acum scuip pe poza ta și-mi fac brichetă din amintirile mele.
Prietenii îmi zic “las-o-n morții ei”, dar cum pula mea s-o las,
Când te-am băgat în sânge și acum mă ard pe dinăuntru la fiecare pas?
Să-ți stea în gât fiecare pulă pe care-o mai sugi,
Să n-ai liniște-n pat, să te bântuie nopțile cât fugi.
M-ai învățat să urlu, m-ai învățat să beau până vomit,
M-ai învățat că dragostea-i doar un rahat bine ambalit.
Nu mai am lacrimi, am doar venin și pietre în loc de cuvinte,
Și dacă te prind vreodată, îți jur că-ți scot ochii din minte.
**
Arde, fă, arde tot ce-am fost, să nu rămână scrum,
Te urăsc cum respir, te blestem la fiecare fum.
Ai fost drogul meu, acum ești sevrajul care mă omoară,
Inima mea-i cimitir și tu ești crucea cea mai murdară.
Să mori tu de dor, cum mor eu de silă când te-aud,
Ești cea mai mare greșeală, ești coșmarul meu cel mai crud.[Refren]
**
Și dacă moartea mă-ntreabă de ce am inima rece,
O să-i zic că tu, scârboaso, m-ai stins pe veci cu a ta lege.
Pleacă-n pizda mă-tii cu tot cu florile tale ofilite,
Eu rămân aici cu demonii, cu sticlele golite.
Multe nopți de ură curată, fă, să le porți în piept,
Că eu nu mai iert, nu mai simt, eu doar scuip și-aștept.
VintageLoop60