În ochii tăi se-aprinde cerul,
Un foc divin ce-atinge misterul.
Cu fiecare clipă, cu fiecare pas,
Îmi ești lumină, îmi ești al meu glas.
Pe buze arde dorul tăcut,
Ca un poem ce nu s-a născut.
În brațele tale găsesc infinit,
Un univers viu, un vis împlinit.
Tu ești iubirea ce nu se destramă,
Ești focul ce arde și dulce mă cheamă.
În tine găsesc alin și putere,
Ești visul etern ce nu piere.
Când mâna ta se-atinge de mine,
Se naște un cântec, despre destine.
În pieptul meu tresaltă furtuni,
Dar tu le domolești cu mii de minuni.
Ești clipa ce rupe tăcerea din noapte,
Ești dorul ce arde și nu se abate.
Cu tine iubirea devine altar,
Un templu de vise, un drum milenar.
Tu ești iubirea ce nu se destramă,
Ești focul ce arde și dulce mă cheamă.
În tine găsesc alin și putere,
Ești visul etern ce nu piere.
Pe pielea ta se scriu poezii,
Cu șoapte ce ard ca niște făclii.
În taina iubirii, în clipe de dor,
Se naște un cântec, se naște-un izvor.
Ești valul ce poartă spre țărmuri de vis,
Ești focul ce arde, mereu mai aprins.
În tine se-ascunde un cer infinit,
Un drum de lumină, un timp nesfârșit.
Tu ești iubirea ce nu se destramă,
Ești focul ce arde și dulce mă cheamă.
În tine găsesc alin și putere,
Ești visul etern ce nu piere.
Când noaptea se lasă și stelele vin,
Tu esti izvor din suflet, din sân.
În tine se naște un vis ne-mpăcat,
Dar eu îl trăiesc, de tine legat.
Și dacă eternul ar fi doar un ceas,
Cu tine l-aș face un veac fără glas.
Iubirea e flacără, e drum, e destin,
Cu tine, iubito, sunt om și divin.
Tu ești iubirea ce nu se destramă,
Ești focul ce arde și dulce mă cheamă.
În tine găsesc alin și putere,
Ești visul etern ce nu piere.
LogicRomania995
