În ochii tăi

(Refren)

Ochii tăi mă prind iar, parcă-s două stele-n noapte,

Și-mi ard pielea când mă atingi, îmi pierd cuvintele toate.

Nu știu cum faci, dar mă iei, mă ridici peste ploi,

Și-n fiecare dimineață tot la tine mă-ntorc, noi doi.

(Strofă 1)

Ai un fel al tău să mă liniștești când lumea arde,

Să-mi spui „hai, respiră”, când drumurile par prea late.

Și mă pierd în tine, da', nu caut să mă regăsesc,

Că-n brațele tale e singurul loc unde mă simt întreg.

Mi-ai spus că nu vrei vorbe, doar fapte care-s reale,

Așa că las grijile-n spate și mergem pe așa-numitele „cale”.

Și dacă viața ne încearcă, știu că trecem oricum,

Că tu îmi ești norocul, chiar și când cerul pare fum.

(Refren)

Ochii tăi mă prind iar, parcă-s două stele-n noapte,

Și-mi ard pielea când mă atingi, îmi pierd cuvintele toate.

Nu știu cum faci, dar mă iei, mă ridici peste ploi,

Și-n fiecare dimineață tot la tine mă-ntorc, noi doi.

(Strofă 2)

Dă-mi mâna ta și uităm tot, lumea rămâne pe pauză,

Îți știu bătăile inimii, ca un ritm fix ce mă așază.

Și jur, când mă privești, nu mai am grijă de nimic,

E ca un film în slow-mo, iar noi doi suntem în cadru mic.

N-am nevoie de lumini, că tu-mi aprinzi tot cerul,

Și când te-apropii, simt cum îmi bate-n piept adevărul.

Să rămâi cu mine, să nu pleci nicicând înapoi,

Că ochii tăi au devenit deja casa mea de-apoi.

(Refren – final)

Ochii tăi mă prind iar, parcă-s două stele-n noapte,

Și-mi ard pielea când mă atingi, îmi pierd cuvintele toate.

Nu știu cum faci, dar mă iei, mă ridici peste ploi,

Și oricât trece timpul, rămânem tot noi doi.