V1:
M-am trezit iar cu orașu’-n tâmple, bate în mine ca un puls metalic,
Alerg printre vise jumate frânte, jumate gata să devină realic.
Știu că drumul ăsta nu vine cu hartă, doar cu zgârieturi pe moral,
Și-n fiecare vitrină văd altă variantă a mea, alt scenariu banal.
Pre-refren:
Câteodată-mi pare că viața e-un lift blocat între etaje,
Alteori urc treptele pe întuneric și simt că-i mai bine așa.
Dar oricât m-aș pierde-n ce nu se vede, știu că adevărul nu cere ambalaje,
Doar un pic de curaj să-l privesc cum mă privește și el… în față.
Refren:
Și poate că nu-s un glob de cristal să văd ce vine mâine,
Da’ țin în palme tot ce sunt, cu bune, rele, frici și vină.
Mă sparg, mă strâng, mă schimb, mă adun — mereu altă lumină,
Viața nu-mi dă răspunsuri clare, da’ îmi pune-n inimă benzina.
V2:
Am pășit prin nopți ce-au cerut tribut, mi-am dat timp, mi-am dat gânduri arse,
Uneori am simțit că nu-s destul, alteori am fost prea mult pentru lumea asta.
Dar din colțurile rupte-am făcut ferestre, și prin ele intră aer curat,
Că tot ce doare azi, mâine devine poveste, iar povestea devine ceva de păstrat.
Pre-refren:
Câteodată pun pe pauză tot, doar să-mi aud mintea cum respiră,
Alteori apăs play și dansez în haos, fac pace cu cine eram.
Și-n toată furtuna asta de gânduri, încerc să găsesc o liră
Ce-mi cântă liniștea atunci când pașii-mi tremură pe asfaltul greșit.
Refren:
Și poate că nu-s un glob de cristal să văd ce vine mâine,
Da’ țin în palme tot ce sunt, cu bune, rele, frici și vină.
Mă sparg, mă strâng, mă schimb, mă adun — mereu altă lumină,
Viața nu-mi dă răspunsuri clare, da’ îmi pune-n inimă benzina.
Outro:
Așa că merg — chiar dacă n-am previziuni sau semne divine,
Că-n fiecare pas e-un adevăr mic, dar e tot al meu.
Și poate că nu știu unde-ajung, da’ știu că drumu’-i parte din mine,
Și dacă-s prezent în el, atunci nu-i nevoie să-l știu pe de-a-ntregul.
StefanVibe
