Untitled

Mi-ai zis „te sun când ajung acasă și plecăm”,

Am refuzat ai mei, am zis că noi ne distrăm.

Stăteam cu geanta gata, uitându-mă la prag,

Crezând în vorba ta, că-mi ești un prieten drag.

Dar orele au trecut și telefonul a tăcut,

Un Crăciun ce se voia alb, în gri s-a prefăcut.

(Refren)

Puteai să-mi spui în față, oricât de rău suna,

„Băi prostule, nu vii!”, și eu îmi vedeam de treaba mea.

Dar m-ai lăsat să aștept un semn ce n-a mai venit,

Mi-ai dat block la planuri, m-ai mințit și m-ai rănit.

E seară de Crăciun și stau singur, degeaba,

Când puteam fi cu rudele, să-mi văd de treabă.

(Strofă)

Nu-i vorba de drum, e vorba de cuvânt,

Că l-ai aruncat așa, ca frunzele în vânt.

M-ai mințit în față fără nicio remușcare,

Și mi-ai lăsat în suflet o urmă de trădare.

Nu credeam vreodată că tu vei fi acela,

Care-mi strică sărbătoarea și îmi închide scena.

(Final)

E ultimul Crăciun când mai aștept după tine,

De azi încolo, drumul meu e doar despre mine.