Folclor nemuritor

Lăsați în voie folclorul,

Să toarne generos cu ulciorul

Peste suflete noastre lihnite

Cântări și grăiri iscusite,

Răsărite curat în câmpia

Pe care se întinde mândru via

Și-și desface cosițele fia.

Înveșniciți, oameni, folclorul,

Cel ce face să fie brav feciorul,

Să răsune de cântec văile

Și în vatră să ardă sătui văpăile,

Să crească frumoase câmpiile,

Aurite de pleata grâielor,

Stropite cu zâmbetele copiilor!

Lăsați să trăiască folclorul,

Din care se naște falnic dorul,

Cu lacrimă și cu păsare,

Dând nădejde acolo unde răsare,

Turnând din el cu găleata

Peste inimă de flăcău ori fată,

Ca să crească iubirea curată!

Duru-du-du-duuuuu

Cinstiți, frații mei, folclorul

Ca pe maica care vă poartă dorul,

Ca pe-ale buneilor mâini brăzdate,

Sleite de-atâta muncă și zbuciumate,

Să ne construiască nouă cetate

Din vrednicie și demnitate,

Nu odăi aurite și nu palate!

Îngrijiți, dragi surori, de folclor!

Povestiți copiilor care-i rostul lor!

Nu curmați duhul izvorului curat!

Nu frângeți turturica ce încă n-a zburat!

Lăsați pădurile nevătămate!

Dăruiți folclorului eternitate,

Iar sufletului vostru sănătate!

Lăsați să trăiască folclorul,

Din care se naște falnic dorul,

Cu lacrimă și cu păsare,

Dând nădejde acolo unde răsare,

Turnând din el cu găleata

Peste inimă de flăcău ori fată,

Ca să crească iubirea curată!

Duru-du-du-duuuuu

Aaaaa....