Realitatea nu e poezie

Mmmmmmm....

Realitatea nu e poezie.

Ea poate fi morbidă și patetică...

Oricum dorești în viziunea ta poetică,

Ce-și cată alinare în estetică,

Dar prea departe de a fi o feerie.

Realitatea nu e poezie.

E gălăgia minții poluate

Cu mituri și credințe viciate,

A stărilor mereu contrariate,

Care zădărnicesc in permanență armonia.

Realitatea nu e poezie.

E frică, e durere, nedreptate,

E...

Fratele înjunghiat de frate,

Femeia terfelită de patriarha-te,

Copii iubiți deloc ori doar pe jumătate,

Hrăniți cu burgeri și cu comprimate,

Crescuți de doici și de minciuni televizate,

Copii ce cresc fără identitate,

Copii din case cu iubiri denaturate,

Din mituri sacre și iluzii formulate,

Copiii caselor de dragoste și de părinți private,

Copiii străzilor continuu bombardate,

Cu sânge și cu lacrimi împroșcate,

Artiști de târg cu mințile-ncuiate,

Șacali cu ,,merite” de șefi de state,

Bancnotocrați cu stări răstulburate

Dintru compulsia de-a ține lumea în captivitate,

Păduri măcelărite și furate,

Văzduh și ape bólnave, frustrate...

Realitatea nu e poezie, frate!

Realitatea nu e poezie.

E gălăgia minții poluate

Cu mituri și credințe viciate,

A stărilor mereu contrariate,

Care zădărnicesc in permanență armonia.

Aaaaaaaa-aaaaaaa-aaaaaaaaaaaaa