[Intro]
Umbrele șoptesc încet,
O bătaie tăcută a inimii
[Strofa 1]
În pânza nopții, umbrele dansează
Căutând strălucirea slabă, un loc pe care să-l numească acasă
Ochi care străpung întunericul, tânjind după grația zorilor
Ca o stâncă în ploaie,
Oricât ar cere lumea, nu ceda, nu da înapoi.
[Pre-Refren]
O speranță,
Pierdută în noapte.
O speranță,
Căutând zorii,
O speranță,
Știi că drumul e al tău,
O speranță
Chiar dacă-i rece și adânc.
SPERANȚA AIA!
[Refren]
Lumina în spatele întunericului, o șoaptă în vânt
Se estompează în umbră, unde visele au fost pătate
Strălucește prin întuneric, rupe țipătul tăcut Iluminează noaptea, reînvie visul frânt
Cu speranța în privire, fii hotărât
Trece prin furtuni și valuri, dar rămâi neclintit,
Privirea ta vorbește, nici nu trebuie de spus,
Că-n fața vieții, frate, să nu te-ai dat niciodat’ ă.
[Bridge]
În spațiile dintre Rai și Iad, unde frica crește în liniște
O scânteie de speranță, împotriva umbrelor
Ține-te de strălucire, în abis atât de adânc
Căci în cele mai întunecate momente, sufletul va păstra speranța aia,
Nu-ți lăsa demonii să-ți spargă drumul construit cu greu,
Prveștei direct în față, fă-ți rostul pe pământ.
[Refren]
Lumina în spatele întunericului, o șoaptă în vânt
Se estompează în umbră, unde visele au fost pătate
Strălucește prin întuneric, rupe țipătul tăcut Iluminează noaptea, reînvie visul frânt
Cu speranța în privire, fii hotărât
Trece prin furtuni și valuri, dar rămâi neclintit,
Privirea ta vorbește, nici nu trebuie de spus,
Că-n fața vieții, frate, să nu te-ai dat niciodat’ ă.
[Outro]
Lumina și umbra împletite, dansând în ploaie Strălucirea fragilă a speranței, luptând prin durere Până când sosește zorii, dezvăluind tot ce a fost În întuneric,
lumina se naște din nou.
[Refren]
Lumina în spatele întunericului, o șoaptă în vânt
Se estompează în umbră, unde visele au fost pătate
Strălucește prin întuneric, rupe țipătul tăcut Iluminează noaptea, reînvie visul frânt
Cu speranța în privire, fii hotărât
Trece prin furtuni și valuri, dar rămâi neclintit,
Privirea ta vorbește, nici nu trebuie de spus,
Că-n fața vieții, frate, să nu te-ai dat niciodat’ ă.
PangeasWill
