(Intro)
Yo… asta e povestea unuia care mereu se ține tare,
Da’ toți știm adevărul… că doarme prin vapoare.
Bosco din Gară, frățioare…
---
(Verse 1)
De-a lungul timpului am observat,
Că-ți place viața low-cost, stil abandonat,
Te agăți de oameni, stai lipit ca un magnet,
Dar când vine vorba de respect… ești analfabet.
Mă chinui să-ți explic cum merge lumea reală,
Da’ tu ești „caracter mare” doar în capu’ tău, la școală.
Ceri ajutor de la gașcă, mereu aceeași schemă,
Și după ce te scot, îi arzi la inimă cu venin și problemă.
Zvonurile zic că ești peste tot cu mintea dusă,
Pe net, în parcări, la mall, doar cu gânduri confuze.
Te pierzi pe traseu, ca semnalul la metrou,
Căci oricum n-ai coordonate, nici drum, nici Dumnezeu.
---
(Refren x2)
Asta-i povestea unu’ dubios de prin gară,
Cu un trecut tulbure, ca fumul gros de seară.
Un personaj ametitor, cu viitor șters în nor,
O minte în labirint, fără hartă și fără zbor.
Un „prieten” risipitor, un „frate” amenințător,
Vorba lui e ieftină, caracterul… în dezonor.
---
(Verse 2)
Îmi amintesc când l-am întâlnit prima dată,
Părea docil, părea calm, părea altă băiată,
Ne țineam ca frații, râdeam din orice,
Dar timpul m-a învățat că unii doar mimează „ce e”.
Ani au trecut, nimic nu s-a schimbat,
Aceeași rutină, același drum blocat,
Și-ntr-o zi, în vidul meu, am tras o concluzie:
Bosco e alergic la efort și la evoluție.
Omul ăsta pute… dar nu de miros, de minciună,
Se dă deștept, dar cade în prima furtună,
Se crede puternic, dar la suflet e schilod,
Strigă „am voință!”, da’ cade la primul cod.
Profită de toți, asta-i tot ce-l definește,
Își arde toți banii pe vise care-l pârjolesc,
Apoi se plânge, cere ajutor, joacă rol,
Și când îl ridici, îți zice: „Dă-te, meștere, în gol!”
O lipitoare de gară, prinsă-n propriul lui cerc,
Stă lângă tine doar cât timp îi oferi vreun cec.
Când nu primește ce vrea, face crize, te-njură,
Se zbate, amenință… și apoi te înjunghie în gură.
---
(Refren x2)
Asta-i povestea unu’ dubios de prin gară,
Cu un trecut tulbure, ca fumul gros de seară.
Un personaj ametitor, cu viitor șters în nor,
O minte în labirint, fără hartă și fără zbor.
Un „prieten” risipitor, un „frate” amenințător,
Vorba lui e ieftină, caracterul… în dezonor.
---
(Outro)
Pe final, doar o lecție pentru cine-l întâlnește:
Nu tot ce pare „frate” chiar se și dovedește.
Bosco, ai ales drumul ăsta, e treaba ta,
Dar gară-n gară vei rămâne… asta-i realitatea.