Vlădulescu

Vlădulescu...

Un nume care impune respect.

Alexandru Emilian.

Depinde în ce tabără ești... ascultă bine.

(Strofa 1)

Când e soare afară și cerul e senin,

E cel care te ridică, cel care-ți face plinul.

O mână întinsă, un suflet de aur pur,

Pentru prieteni e scutul, e zidul cel mai sigur.

Dacă ești în cercul lui, nu ai de ce să te temi,

Te scoate din furtună, te scapă de probleme.

E liniștea din haos, e vorba aia bună,

Alexandru e fratele care te ține de mână.

(Refren x2)

Înger pentru prieteni, le dă tot ce are,

Vlădulescu e lumina când totul e în pierzare.

Dar demon pentru dușmani, coșmarul ce revine,

Emilian nu iartă când cineva nu se abține!

(Strofa 2)

Dar ai grijă la umbră, ai grijă la pas,

Că linia e subțire și nu e loc de rămas.(Refren x2)

Înger pentru prieteni, le dă tot ce are,

Vlădulescu e lumina când totul e în pierzare.

Dar demon pentru dușmani, coșmarul ce revine,

Emilian nu iartă când cineva nu se abține!

(Outro)

Vlădulescu Alexandru Emilian.

Loialitate sau teroare.

Tu în care parte ești?

Dacă ai gânduri murdare și vrei să-l provoci,

Ai deschis poarta iadului, n-ai cum să te joci.

Privirea se schimbă, gheața-n ochi îi apare,

Devine furtuna ce nu lasă nicio scăpare.

Pentru cei ce-au trădat, e coșmarul cel mai greu,

Vlădulescu Alexandru își ia tributul mereu.

(Bridge)

Un nume, două lumi, o singură onoare.

O monedă cu două fețe, fiecare sub soare.

Alege cu grijă ce vrei să primești:

Protecție divină... sau să te căiești?