„Dragi profesori și studenți,
Cică voi l-ați fi ales…
Să vă fie președinte,
Sigur o să-l țineți minte!
Cu o astfel de caricatură,
Câinii nu mai latră, urlă!
Parcă a picat din cer,
Și o cometă peste el.
Nicușor și Bolojan,
Povestea lui Stan și Bran,
Unul este în cap căzut,
Iar celălalt „bine făcut”.
Dacă voi vă regăsiți
În acești doi prăpădiți…
Unul latră românește,
Altul știe să vorbește,
Unul spune doar că „face”,
Celuilalt vorba nu-i place.
Doamne, cu ce am greșit?
De-așa rău ne-ai pedepsit?
Să-i trimiți pe aceștia doi
Să facă ce vor cu noi…
Dragii români din lumea întreagă,
Țara asta nu o să meargă
Dacă nu dăm la o parte
Toate merele stricate…
Ei sunt în mijlocul nostru,
Ne-au pus ham, dar și căpăstru.
Timp de treizeci și cinci de ani,
Ne-au condus doar huligani,
Bolșevici corupți și hoți,
Trădători și mafioți…
Am putea să scriem o carte
Despre multele lor fapte,
Ce le-au făcut în treizeci și cinci de ani,
Aleșii noștri tirani!
Și doar lor li se datorează
Tot ce azi ne îngrijorează!”
Amară-i pâinea în țări străine,
Înconjurați de oameni răi.
Ar fura pâinea de la tine
Și-ar arunca-o la gunoi.
Ne-am întoarce în țara noastră
Să ne clădim un viitor.
Dar vouă văd că nu vă pasă
Și ne lăsați la mâna lor.
Ne-ați trădat neamul și onoarea
Prin voturile ce le-ați dat lor!
Ne-ați vândut munții și cu marea
Și viitorul tuturor…!!!”