Fericire sau dezamăgire

Strofa 1

Fericirea vine când sufletu-i plin,

Când ai lângă tine prieteni și-un destin.

Un zâmbet sincer, o vorbă de dor,

Îți dă putere, îți dă viitor.

Refren

Fericire și dezamăgire,

Două fețe ale aceleiași iubiri.

Când speri prea mult, durerea vine,

Dar când iubești, trăiești mii de amintiri!

Strofa 2

Dezamăgirea bate când visele cad,

Când promisiuni rămân doar în zadar.

O inimă frântă, un drum fără rost,

Îți lasă în suflet un dor dureros.

Strofa 3

Fericirea crește din lucruri mici,

Dintr-un apus sau din ochi voinici.

Ea nu se cumpără, nu se vinde,

Se simte în suflet, se aprinde.

Refren

Fericire și dezamăgire,

Două fețe ale aceleiași iubiri.

Când speri prea mult, durerea vine,

Dar când iubești, trăiești mii de amintiri!

Strofa 4

Dezamăgirea vine din vorbe goale,

Din promisiuni ce nu țin de soare.

Din așteptări ce nu se-mplinesc,

Și din iubiri ce nu mai iubesc.

Strofa 5

Fericirea e când știi cine ești,

Când ai curajul să spui ce iubești.

Când sufletul tău e în armonie,

Atunci trăiești adevărata magie.

Refren

Fericire și dezamăgire,

Două fețe ale aceleiași iubiri.

Când speri prea mult, durerea vine,

Dar când iubești, trăiești mii de amintiri!

Strofa 6

Dezamăgirea te face mai tare,

Îți dă lecții, îți schimbă cărare.

Dar din cenușă renaști mai curat,

Și fericirea revine-n păcat.

Strofa 7

Fericirea e darul ce-l porți în tine,

Nu-l cauți afară, îl găsești în sine.

Dezamăgirea doar te învață,

Să prețuiești clipa, să mergi mai departe.

Refren (final)

Fericire și dezamăgire,

Două fețe ale aceleiași iubiri.

Când speri prea mult, durerea vine,

Dar când iubești, trăiești mii de amintiri!