[Emotional Romanian pop-folk ballad instrumental, 70–78 BPM, warm and intimate. Soft acoustic guitar as the main rhythm, gentle piano chords, deep cinematic cello, subtle atmospheric pads, light percussion (soft kick, brushed snare, reverb clap). Melancholic, nostalgic, romantic mood, with space for vocals. No heavy drums, no electronic drops. Optional subtle Romanian folk touch using a soft flute or caval. Overall tone: heartfelt, reflective, poetic, perfect for a confession about dor, iertare și iubire pierdută.]
Tu nici nu știi cât îmi lipsești,
nici cât am plâns de supărare,
tu n-ai venit să-mi povestești,
cum ai călcat potecile amare.
Ai preferat mai bine să lipsești,
când greul fruntea mi-o durea,
ai plecat, fără să îmi vorbești
pe chipul meu, o lacrima pica.
Dar, poate că așa a fost să fie
de undeva din cer, în stele scris
să trăim iubirea caldă și târzie
trimisă, de undeva din Univers.
Sau poate, că a fost întâmplare
născocirea unui gând nescris
în calea vieții, uneori ți-apare
iubirea, pe care ai visat-o-n vis.
Dar să nu fim triști, în altă viață
ne-am iubit pur, dulce, nealterat
ne-am pus în suflete speranță
și gândul amintirilor cald, curat.
Te iert că mi-ai dat asteptarea,
iartă și tu vorba mea fără rost,
ne-am auzit târziu chemarea,
apoi ai plecat, cam atât a fost
Știi, astăzi orgoliile ne despart
chiar de adevărul stă-n iubire,
am vrut cu tine viața să împart
însă tu, te-ai rătăcit prin lume.