[Genre: Romanian Neo-Folk / Cinematic Pop-Folk ]
[Tempo: 70 BPM ]
[Mood: emotional, nocturnal, spiritual, poetic ]
[Instruments:
- Pan flute (nai) – soft melodic phrases
- Folk violins – tremolo and pizzicato textures
- Acoustic guitar – warm arpeggios
- Piano – cinematic chords with reverb
- Cobză or țambal – subtle Romanian texture
- Ambient pads – depth and atmosphere
- Soft cinematic kick + light percussion]
[Vocals:
- Warm, emotional voice (male or female)
- Natural vibrato, soft delivery
- Double vocals on key lines
- Ethereal ad-libs in final stanzas]
[Structure:
[Free-form poetic flow, no strict chorus
[Builds gradually from introspection to emotional] climax
[Final stanza should feel like a gentle release]
[Lyrics:
(use the full poem text from the previous block)]
[Mix:
- Vocal forward, warm stereo delay
- Nai and violin bright and airy
- Bass soft and cinematic]
O, dalbă, după umblet de ceasuri uitate
Pe câmpuri veștede, ce nu mai văzusem,
Tot mai departe mergând, mă pierdusem...
Ți-aduci tu aminte? Pustiu, pe-nserate.
Eram, coborâsem o vale grăbită,
Goliți de simțire, străini de natură,
Aproape de-o baltă posacă, obscură,
Departe cu freamătul ei – harpă rănită.
Acolo făcurăm popas ostenirii,
Privirea ta mândră, măreață, apunea
Pe apele negre, și seara venea
Din gândul tău parcă, prin lumea privirii.
O liniște tristă și sfântă purta
Cuprinsul acela-n abisul visării;
O stea licărea în oceanele zării,
Gonind încetarea din inima ta.
[Refren]
În noaptea adâncă rătăceam amândoi,
Cu suflete-aprinse și pașii desculți prin ploi.
Și-n liniștea lumii, sub cerul nesfârșit,
Ne-am regăsit iubirea pierdută în infinit.
Pe umărul meu fruntea plecat-ai duios,
Purtată de-o lume de pace, de vise;
Tot cerul de zodii eterne se scrise,
Și sufletul nostru zâmbea luminos.
Părea revelarea solemnă a firii
Sărmanelor noastre simțiri obosite;
Și inimii, inimii noastre-amorțite
Sfinți însemnarea pierdută-a iubirii.
Avuram atunci amândoi simțământul
Că inima firii cu-a noastră se-mbină;
Că suntem noi înșine veșnici, lumină
Ce-mbracă-n culoare și-n tâlcuri pământul.
[Refren]
În noaptea adâncă rătăceam amândoi,
Cu suflete-aprinse și pașii desculți prin ploi.
Și-n liniștea lumii, sub cerul nesfârșit,
Ne-am regăsit iubirea pierdută în infinit.
Mulțimea de lacrimi ce-a curs liniștit
Tihnit ne topi în marea natură;
Adânc înțeleserăm, gură pe gură,
Ce dulce e pierderea în infinit.
Târziu, ideală, de palidă lună
Ivind peste-o salcie candidu-i chip,
Abia de lăsai piciorul în nisip,
Strânsă pe inima-mi beată, nebună!
[Refren final]
În noaptea adâncă rătăceam amândoi,
Cu suflete-aprinse și pașii desculți prin ploi.
Și-n liniștea lumii, sub cerul nesfârșit,
Ne-am regăsit iubirea pierdută în infinit.
-----
LogicRomania995
