Vers 1:
Pe-un drum lung, sub cer străin,
Gândul meu te cheamă-n senin,
Tu, fetiță cu zâmbet curat,
Ești lumina ce m-a salvat.
Când obosesc de-atâta drum,
Îți văd chipul blând pe fum,
Scrii litere și desenezi fluturi,
Iar eu număr nopțile-n camioane, muturi...
Refren:
Natalia mea, minunea mea mică,
Tata te poartă-n inimă, adânc și fără frică,
Când prind volanul, te simt lângă mine,
Cuminte și bună, iubirea mea din sine.
Vers 2:
Tu înveți litere, eu învăț dorul,
Tu spui povești, eu scriu cu motorul,
În fiecare răsărit din drum,
Te văd crescând, frumos și bun.
Mi-e dor de râsul tău curat,
De mâna ta, când m-ai îmbrățișat,
Dar știu că-n fiecare zi,
Mă aștepți cu ochii vii...
Refren:
Natalia mea, minunea mea mică,
Tata te poartă-n inimă, adânc și fără frică,
Când prind volanul, te simt lângă mine,
Cuminte și bună, iubirea mea din sine.
Punte:
Promit că într-o zi curând,
Voi lăsa drumul și vântul,
Să te duc de mână spre școală,
Să-ți spun: “Tata-i acasă, comoara mea mică!”
Refren final (lent, emoționant):
Natalia mea, lumina din drum,
Oriunde aș fi, te port pe umăr și-n gând,
Ești mândria mea, bucuria mea pură,
Tata te iubește... fără măsură.