Strofa 1
Camere goale, umbre cad, ecouri ale unei iubiri ce s-a stins,
Șoapte de noapte, secrete se revarsă, trecutul în abis.
Plecare, pași pierduți sub cerul cenușiu,
Un suflet rătăcit, între „noi” și „adio”.
---
Strofa 2
Pierdut în amintiri, strigătul său tăcut,
Fiecare respirație e doliu, un cântec mut.
Întrebându-se unde s-a frânt drumul lor,
Într-o lume de umbre, iubirea e dor.
---
Pre-Ref
El îi strigă numele în vânt, sperând să-l audă din nou,
O iubire sfâșiată, un vis ce nu mai e viu.
Se luptă cu inima lui frântă,
Într-un război ce nu se oprește niciodată.
---
Refren 1
Cu inima frântă în întuneric, înecându-se în durere,
Umbre singuratice dansează, căzând precum ploaia rece.
Bărbat al lacrimilor, pierdut în melodia durerii,
Așteptând o iubire ce s-a stins prea devreme.
---
Strofa 3 (nouă)
Pe străzi pustii, pașii lui răsună,
Fiecare colț ascunde amintirea ei nebună.
Stelele privesc, dar nu dau răspuns,
Cerul e mut, iar sufletul e strâns.
---
Refren 2 (nou)
Cu inima frântă, strigă spre cer,
Dar ecoul se pierde, nu-i nimeni să-l ceară.
Umbre dansează, ploaia îl cheamă,
Singur în noapte, doar durerea îl arde.
---
Strofa 4 (nouă)
Își poartă lanțurile, grele și reci,
Fiecare vis e o rană ce nu trece.
Încă speră la o lumină ce va veni,
Dar în întuneric, doar fantome îl urmăresc zi de zi.
---
Refren 3 (nou)
Cu inima frântă, rătăcește mereu,
Căutând iubirea ce nu mai e a lui, e greu.
Umbre și lacrimi, cântecul durerii,
Îl poartă departe, spre marginea vremii.
---
Bridge
Lacrimi tăcute cad precum o furtună,
Durere atât de adâncă, taie și răzbună.
Se agață de ceea ce nu mai este,
Încă visează la ea, visează să restaureze.
---
Refren 4 (final)
Cu inima frântă, strigă spre zori,
Dar răspunsul nu vine, doar tăcerea din nori.
Umbre singuratice dansează, ploaia îl cheamă,
Iubirea pierdută rămâne eterna lui rană.
---
LogicRomania995
