Au ininima mea.
---------
Au inimioara mea.
Strofa 1
Fata de la țară, cu ochi verzi de zmarald,
Frumoasă și simplă, si cu suflet cald.
El, băiat de oraș, cu bani și haine scumpe,
Ce-și dorește ca ea , sufletul să-i umple
---
Strofa 2
S-au întâlnit sub cerul de vară,
Două lumi diferite, dar aceeași chemare.
Ea visa la dragoste, el la libertate,
Dar părinții lor ridicau ziduri în noapte.
---
Refren
Iubire imposibilă, dar atât de reală,
Două suflete ce ard, în lumea asta goală.
Ea vroia băiat harnic, de la sat,
El trebuie să aleagă o fată din oraș.
Iubire imposibilă, dar nu se stinge,
Două inimi bat, chiar dacă lumea le înfrânge.
---
Strofa 3
Părinții lui spuneau: „Ai nevoie de avere,
Nu de o fată săracă, ce n-are putere.”
Părinții ei spuneau: „Ia-ți un băiat de la câmp,
Nu pe cineva ce trăiește în alt timp.”
---
Strofa 4
Dar ei se priveau și timpul se oprea,
În ochii lor era lumea ce conta.
Se ascundeau de toți, sub stele târzie,
Scriau povești pe care nimeni nu le știe.
---
Refren
Iubire imposibilă, dar atât de reală,
Două suflete ce ard, în lumea asta goală.
Ea vroia băiat harnic, de la sat,
El trebuie să aleagă o fată din oraș. .
Iubire imposibilă, dar nu se stinge,
Două inimi bat, chiar dacă lumea le înfrânge.
---
Strofa 5
Ea plângea în noapte, cu dor în privire,
El striga în stradă, pierdut în iubire.
Dar drumurile lor erau scrise de alții,
Lanțuri grele le-u pus părinții și frații.
---
Strofa 6
Și-au rămas amintiri, ca un cântec de dor
Două suflete ce nu au ajuns la locul lor.
Dar povestea lor trăiește în versuri,
O baladă despre iubire, doruri si dureri.
---
Refren
Iubire imposibilă, dar atât de reală,
Două suflete ce ard, în lumea asta goală.
Ea vroia băiat harnic, de la sat,
El trebuia să aleagă o fată din oraș.
Iubirea e divina , nu este omenească
De aceia nimeni nu poate s-o oprească
---