Atât de fragedă 2

------

Atât de fragedă, te-aș semeni

Cu floarea albă de cireș,

Și ca un înger dintre oameni

În calea vieții mele leși.

Abia atingi covorul moale,

Mătasa sună sub picior,

Și de la creștet până-n poale

Plutești ca visul de ușor.

Din încrețitura lungii rochii

Răsări ca marmura în loc

Să-ți atârne sufletu-mi de ochii

Cei plini de lacrimi și noroc.

O, vis fericit de iubire,

Mireasă blândă din povești,

Nu mai zâmbi! A ta zâmbire

Mi-arată cât de dulce ești,

-----

Cât poți cu-a farmecului noapte

Să-ntuneci ochii mei pe veci,

Cu-a gurii tale calde șoapte,

Cu-mbrățișări de brațe reci.

Deodată trece-o cugetare,

Un val pe ochii tăi fierbinți:

E-ntunecoasă renunțare,

E umbra dulcilor dorinți.

Te duci, s-am înțeles prea bine

Să nu mă țin de pasul tău,

Pierdută veșnic pentru mine,

Mireasa sufletului meu!

Că te-am zărit e-a mea vină

Și veșnic n-o să mi-o iert,

Spaș-voi visul de lumină

Ținându-mi dreapta în deșert.

S-o să-mi răsai ca o icoană

A pururi fecioarei Marii,

Pe fruntea ta purtând coroana...

Unde te duci? Când o să vii?

-------