Câtă cruzime in iubire 4

_________

Cât ești de crud… nu e de-ajuns că mă rănești?

Ai milă, te rog, căci-sufletul meu obosește.

Cât ești de crud? De ce dragostea mea

Îți e atât de ușor să mă faci să plâng iar?

Și de ce accept să mă rănești mereu,

Când sufletul meu face parte din al tău?

Și de ce primesc această tortură grea,

Când mâinile tale sunt cele ce-mi fac rana?

-------------

Dacă asta e iubire, nenorocirea mea vine din ea.

Și dacă e să dau vina, nu voi mai putea spune cândva…

Și dacă soarta mea e să trăiesc în durere,

Atunci voi trăi în tortură, fără mângâiere.

Nu ai milă deloc? Nu ți-e rușine oare

Că m-ai înșelat știind câtă dragoste îți dau?

Nu e o rușine, pasiune îți dăruiam,

Și tot timpul în care doar pentru tine trăiam?

A dispărut dragostea complet? Sau a fost doar un joc?

Au dispărut tandrețea, inima mea și tot ce-a fost?

Unde e încrederea ce-am pus-o în tine?

Unde e iubirea ce trebuia să rămână cu mine?

Și totuși, în tăcere, încă-ți aud pașii tăi,

Ca o umbră ce mă urmărește prin nopțile mele.

Mi-e teamă să plec, mi-e teamă și să rămân,

Căci dragostea ta mă frânge, dar fără ea mă pierd oricum.

-----------

Dacă asta e iubire, nenorocirea mea vine din ea.

Și dacă e să dau vina, nu voi mai putea spune cândva…

Și dacă soarta mea e să trăiesc în durere,

Atunci voi trăi în tortură, fără mângâiere.