[Intro]
_________
[STROFA 1]
Cât ești de crud… nu e de-ajuns că mă rănești?
Ai milă, te rog, căci-sufletul meu obosește.
Cât ești de crud? De ce dragostea mea
Îți e atât de ușor să mă faci să plâng iar?
[STROFA 2]
Și de ce accept să mă rănești mereu,
Când sufletul meu face parte din al tău?
Și de ce primesc această tortură grea,
Când mâinile tale sunt cele ce-mi fac rana?
-------------
[REFREN]
Dacă asta e iubire, nenorocirea mea vine din ea.
Și dacă e să dau vina, nu voi mai putea spune cândva…
Și dacă soarta mea e să trăiesc în durere,
Atunci voi trăi în tortură, fără mângâiere.
[STROFA 3]
Nu ai milă deloc? Nu ți-e rușine oare
Că m-ai înșelat știind câtă dragoste îți dau?
Nu e o rușine, pasiune îți dăruiam,
Și tot timpul în care doar pentru tine trăiam?
[STROFA 4]
A dispărut dragostea complet? Sau a fost doar un joc?
Au dispărut tandrețea, inima mea și tot ce-a fost?
Unde e încrederea ce-am pus-o în tine?
Unde e iubirea ce trebuia să rămână cu mine?
[BRIDGE]
Și totuși, în tăcere, încă-ți aud pașii tăi,
Ca o umbră ce mă urmărește prin nopțile mele.
Mi-e teamă să plec, mi-e teamă și să rămân,
Căci dragostea ta mă frânge, dar fără ea mă pierd oricum.
-----------
[REFREN – FINAL]
Dacă asta e iubire, nenorocirea mea vine din ea.
Și dacă e să dau vina, nu voi mai putea spune cândva…
Și dacă soarta mea e să trăiesc în durere,
Atunci voi trăi în tortură, fără mângâiere.