Vesel

Veselia răsare ca soarele-n zori,

Ne umple de râs, ne alungă fiori.

Voia bună dansează prin suflet ușor,

Ne face să uităm de necaz și de dor.

Se-arată la masă, la joc și cântare,

Cu prieteni, cu neamuri, în ceas de sărbătoare.

E darul ce vine când inima-i vie,

Un cântec ce spune: trăiește, să mai mai fie!

Hai să râdem, hai să cântăm,

Să bem un pahar și să ne jucăm!

Veselia-i soră cu voia cea bună,

Ne ține pe toți cu zâmbet la gură!

În natură, la munte, la mare, la sat,

Voia bună se-ntinde, nu cere nimic în fapt.

Se prinde de oameni, se prinde de cânt,

Și face din viață un joc nesfârșit.

Cu familia aproape, cu prietenii dragi,

Se nasc amintiri ce nu mor nici în ani.

Un dans, o glumă, un cântec hazliu,

Și sufletul nostru devine mai viu.

Hai să râdem, hai să cântăm,

Să bem un pahar și să dansăm,

Veselia-i soră cu voia cea bună,

Ne ține pe toți cu zâmbet pe gură!

La muncă, la joacă, oriunde-ai fi,

Voia bună te face să spui „hai să trăim!”

Ea schimbă necazul în glumă ușoară,

Și dă inimii tale putere să zboară.

Și când vine seara, cu stele pe cer,

Veselia rămâne, nu pleacă nicăeri,

Ea cântă cu tine, ea râde mereu,

Și face din viață un dar de la Dumnezeu.

Hai să râdem, hai să cântăm,

Să bem un pahar și să ne jucăm!

Veselia-i soră cu voia cea bună,

Ne ține pe toți cu zâmbet pe gură!