[INTRO]
Da…
Nopți târzii, lumini reci pe perete,
M-am luptat cu mintea mea, cu gânduri prea multe, discrete…
[REFLECTOR]
Am umbre în piept pe care nu pot să le șterg,
Oamenii vin și pleacă, dar nicio urmă nu le văd.
Fug de durerea pe care încerc s-o înfrunt,
Dar când mă vindec, tot în același loc mă-njunghie crunt.
Am demoni în cap care nu dorm niciodată,
Urc, dar lumea pare un test fără vreo poartă.
Dacă n-ai fost cu mine când nu-mi mai rămânea nimic,
Nu te-ntoarce acum, zicând că ești binecuvântat, amice,
[VERSUL 1]
Îmi amintesc nopți singur, cu ochii pierduți în tavan,
Încercând să înțeleg de ce simt totul atât de străin, atât de ciudat, atât de anormal.
Toți vorbeau de parcă știau prin ce trec,
Dar dispăreau imediat ce începeam să mă desfac, să mă deschid, să mă trec.
Eram jos de tot, nimeni nu știa unde sunt,
Acum sună: „frate, tu ești următorul, tu ești în vânt”.
Amuzant cum te iubesc când te ridici din pământ,
Dar dispar când ești frânt, rupt, căzut la pământ.
Am mers prin foc cu inima rece ca gheața,
Încrederea n-am învățat s-o țin, mi-a ars toată viața.
Oamenii schimbă tabăra mai repede decât poveștile spuse,
Așa că-mi țin cercul strâns, fără fețe ascunse.
[PRE-HOOK]
Și știu că nu mai sunt omul de altădată,
Fiecare cicatrice e o metaforă adâncă, curată.
Pentru luptele duse în spatele unei uși încuiate,
Pentru nopțile-n care-am jurat că nu mai pot duce toate.
[HOOK]
Am umbre în piept pe care nu pot să le șterg,
Oamenii vin și pleacă, dar nicio urmă nu le văd.
Fug de durerea pe care încerc s-o înfrunt,
Dar când mă vindec, tot în același loc mă lovește crunt.
Am demoni în cap care nu se odihnesc deloc,
Urc, dar lumea pare un test fără noroc.
Dacă n-ai fost cu mine când nu-mi mai rămăsese nimic,
Nu te-ntoarce acum, zicând că ești binecuvântat, amic.
[VERSUL 2]
Am încercat să mă găsesc în zgomot și haos,
Toți țipă, dar vocea lor e doar un ecou fals.
Viața e plină de alegeri, dar eu n-am avut opțiuni,
Mi-am construit drumul singur, fără scurtături, fără minciuni.
Mi-am pierdut somnul urmărind vise ce nu se arată,
Încercând să fiu omul ce știu că pot fi vreodată.
Presiunea pe umeri mă apasă, mă rupe încet,
Dar mă ridic iar, chiar și când totul mă doare complet.
Nu vreau iubire falsă, ține-o cât mai departe,
Dacă n-ai mers cu mine, n-ai dreptul să-mi spui vreo parte.
Am dus bătălii pe care nu le-am arătat niciodată,
Dar sunt mai tare acum, sunt lut ce nu se sparge vreodată.
[BRIDGE]
Și știu… știu…
Că rănile ascunse vor străluci cândva, târziu.
Și cresc… cresc…
Din durerea ce o port oriunde pășesc.
[REFLECTOR – FINAL]
Am umbre în piept pe care nu pot să le șterg,
Oamenii vin și pleacă, dar nicio urmă nu le văd.
Fug de durerea pe care încerc s-o înfrunt,
Dar când mă vindec, tot în același loc mă lovește crunt.
Am demoni în cap care nu se odihnesc deloc,
Urc, dar lumea pare un test fără noroc.
Dacă n-ai fost cu mine când nu mi-a mai rămas nimic,
Nu te-ntoarce acum, zicând că ești binecuvântat, amic.
LogicRomania995
