Untitled

Am crescut copil într-o lume senină,

unde zâmbetul curat era lege divină,

societate sigură, veselă, educată,

cu valori ce păreau veșnic respectate.

Dar adolescența m-a prins între străini,

într-o lume schimbată, cu umbre și spini,

digitalizare rece, promisiuni deșarte,

singurătate grea, zile nesigure, sparte.

Identitate pierdută, mă caut în fum,

între valori false și-un viitor prea sumbru,

dar speranța rămâne, nu pleacă, nu piere,

nădejdea în Dumnezeu e generația mea, putere.

Taxe și poveri ce apasă în piept,

morale călcate, credința înșelată în drept,

o societate plină de falsuri și minciuni,

unde sufletul se vinde pe rând, pe niciun drum.

Între cruci și coduri, între bani și credință,

între vise pierdute și sisteme fără ființă,

îmi caut rădăcina, dar pământul e ars,

îmi caut adevărul, dar totul e fars.

Identitate pierdută, mă caut în fum,

între valori false și-un viitor prea sumbru,

dar speranța rămâne, nu pleacă, nu piere,

nădejdea în Dumnezeu e generația mea, putere.

Identitate pierdută, mă strig în tăcere,

între valori false și o lume de durere,

îmi caut numele, dar nu-l mai aud,

într-un viitor ce se vinde pe rând.

Și totuși, în noaptea ce pare pustie,

în suflet rămâne o flacără vie,

căci speranța moare ultima, nu pleacă, nu piere,

și nădejdea în Dumnezeu e generația mea, putere.