Balada codrului

----------

Oooo oooo ooooo ooooo

-------

REFREN:

Codrule bătrân și viu,

Spune-mi dorul ce-l mai știu,

Leagă frunza de destin,

Leagă dragostea de chin.

Codrul nu e lemn și vânt,

Ci bătrân cu chip de sfânt,

Rădăcini în veacuri grele,

Cu povești spuse-n nuiele.

Vede mândra cum coboară,

Albă ca lumina-n seară,

Și flăcăul ce-o iubește,

Cu privirea ce-o vrăjește.

REFREN:

Codrule bătrân și viu,

Spune-mi dorul ce-l mai știu,

Leagă frunza de destin,

Leagă dragostea de chin.

--------

--------

Ooooooo oooooo ooooooo

„Codrule, bătrâne frate,

Lasă-mi mândra lângă toate,

Să-mi fie soare și-alin,

Să-mi fie dragoste nu chin,

Dar codrul, cu glas adânc,

Răspunde-n frunze, și în trunchi:

„Mândra-i fiica mea de vânt,

Nu-i de sat ,nici de pământ.”

REFREN:

Codrule bătrân și viu,

Spune-mi dorul ce-l mai știu,

Leagă frunza de destin,

Leagă dragostea de chin.

------

------

III

Și el strigă-n noapte grea:

„Codrule, nu-mi lua iubirea ,

Codrul, fulgerând în ram,

Dorul tău nu-i neam de om

Dacă vrei s-o ai aproape,

Să-i simți pasul printre ape,

Șoapta în furtuni s-auzi

Trebuie să treci prin lumi.

REFREN:

Codrule bătrân și viu,

Spune-mi dorul ce-l mai știu,

Leagă frunza de destin,

Leagă dragostea de chin.

IV

Atunci flăcăul, fără teamă,

Intră-n codru, intră-n dramă,

Codrul se deschide-n două,

Ca o poartă veche, nouă.

„Dacă-mi dai sufletul tău,

I-ați tu mândra faină rău

Dar vei fi al codrului

Umbra mea, pustiului,

REFREN:

Codrule bătrân și viu,

Spune-mi dorul ce-l mai știu,

Leagă frunza de destin,

Leagă dragostea de chin.

V

Flăcăul tace… și apoi:

„Codrule, ia-mi anii mei,

Dă-mi tu mândra să-mi rămână,

Cântec, joc si voie bună

Ccodrul, vechi ca Dumnezeu,

Îi dă mândra-n brațul său,

Flăcăul, din clipa aceea,

Devine umbra, si văpaia

---------‐

REFREN (final):

Codrule bătrân și viu,

Ți-am dat tot ce pot să-ți știu,

Ține mândra lângă mine,

Chiar de-s umbră prin destine.

-------------

Oooo ooo oooo oooooo

---------

Mmmm mmmmm mmmm

---------