O lume falsă

În orașul de fum, unde umbrele se ating fără să simtă,

Prietenii false se rup ca frunzele ude de toamnă.

Oameni falși trec prin viață ca niște ecouri stricate,

Gene false clipesc peste priviri care nu mai știu să ardă.

Unghii false zgârie cerul, dar nu lasă nicio rană,

Buze false rostesc povești ce nu se nasc din inimă.

Forme false cresc în vitrine ca niște statui fără suflet,

Haine false ascund trupuri ce tremură în tăcere.

Bijuterii false ard în noapte ca stelele moarte,

Mașini false urlă pe drumuri ce nu duc nicăieri.

Bogați falși își cumpără gloria cu praf și iluzii,

Bolnavi falși cer milă, dar nu simt nicio durere.

Totul e fals în lumea ce ne poartă,

De la zâmbet la cuvânt, de la inimă la soartă.

Dar oricât ne-am ascunde, oricât am vrea să fugim,

Moartea nu e falsă — și-n fața ei toți ne golim.

Totul e fals… se rupe, se destramă,

Doar moartea rămâne, singura fără teamă.

-------

Eroi falși se ridică din povești fără sânge,

Bani falși se risipesc ca cenușa în vânt.

Știri false picură peste lume ca o ploaie murdară,

Adevăruri false se sparg în mii de cioburi reci.

Războaie false ard pe hărți fără inimă,

Religii false vând iertare la colț de drum.

Politicieni de carton, atât de falși, atât de goi,

Patrioți falși strigă-n vânt, dar nu iubesc pe nimeni.

Mâncare falsă umple farfurii fără viață,

Școală falsă dă diplome false în schimbul tăcerii.

Și noi, cu pași falși, cu vise false,

Ne pierdem în decorul unei lumi care nu ne mai vede.

--------

Și totuși, printre ruinele acestui teatru de fum,

Adevărul pâlpâie ca o lumânare uitată.

Că tot ce-i fals se rupe, se stinge, se pierde —

Dar ceea ce vine la final nu minte niciodată.

Totul e fals în lumea ce ne poartă,

De la zâmbet la cuvânt, de la inimă la soartă.

Dar oricât ne-am ascunde, oricât am vrea să fugim,

Moartea nu e falsă — și-n fața ei toți ne golim.

Totul e fals… se rupe, se destramă,

Doar moartea rămâne, singura fără teamă.

În lumea asta plină de falsuri,

un singur lucru nu minte: moartea.

------