Am ars ani din viață cu sticla și fumul,
Credeam că-s liber, da’ eram prizonierul drumului.
Substanțe-n vene, gol mare-n piept,
Zâmbeam pe-afară, pe dinăuntru eram rupt complet.
M-am lăsat de tot ce mă ținea legat,
Droguri, alcool — trecut îngropat.
N-a fost ușor, frate, a fost război,
Dumnezeu m-a prins când eram la pământ, în noroi.
În Arad, anturaju’ m-a tras în jos,
Nopți fără sens, vorba dulce, final nervos.
„Hai doar o dată”, „nu-i mare lucru”,
Așa te pierzi încet, frate, fără să simți trucu’.
Pe străzi cunoscute, fețe reci,
Unii râd cu tine, alții te vând pe veci.
Am rupt legături, chiar dacă a durut,
Că drumu’ spre cer nu-i plin de trecut.
Când n-aveam nimic, El n-a plecat,
Când toți au întors spatele, El m-a chemat.
Mi-a vorbit în liniște, nu prin zgomot și bani,
Mi-a spus: „Ridică-te, fiule, mai ai mulți ani.”
Refren:
M-am lăsat de droguri, m-am lăsat de alcool,
Dumnezeu m-a scos din iad, mi-a dat din nou control.
Aradul m-a testat, dar nu m-a îngropat,
Sunt încă în picioare, viu și eliberat.
Outro:
Nu-s sfânt, sunt om, cu lupte zilnic,
Dar nu mai merg cu turma care cade-n nimic.
Din Arad până-n cer, drumu-i greu, știu bine,
Da’ merg cu Dumnezeu — și asta spune tot despre mine.