[Creează o orchestrație și voci identice cu cele din
Elysium (From "Gladiator" Soundtrack) ·cu influențe folk românesc și cinematic. Tonul trebuie să fie solemn, emoțional și epic, potrivit pentru versuri patriotice și spirituale despre România, istorie, limbă și identitate.
Instrumentația să includă:
- Pian acustic (pentru profunzime și eleganță)
- Chitară clasică sau acustică (pentru textură folk și căldură)
- Cvartet de coarde (vioară, violă, violoncel – pentru dramatism și noblețe)
- Nai sau flaut (pentru culoare românească și aer spiritual)
- Pad-uri ambientale (pentru atmosferă cinematică)
Tempo: 75–85 BPM
Ton general: cald, solemn, spiritual, cu accente eroice .]
------------
[Strofa I]
Limba noastră-i crater viu, izbucnit din începuturi
Fie bună, fie rea, e scrisă-n inimi si in piepturi,
E căldură de stea veche, e lumină peste vremuri
E comoara ce ne ține strâns uniți de mii de veacuri
[Strofa II]
Balada ce ne curge-n vene, ca un fluviu de lumină,
Tinerilor cu-a lor vise si cu inima Română
Eroi ce trec prin timp si spațiu, nici țărâna nu-i dezbină,
Căci versului românesc, doar Românii gasesc tihnă
[Refren]
Dor de țară, si de gliie, arde ca un foc în piept,
Limba noastră-i templu vechi, ridicat din veacuri drept,
Din adâncuri urcă seva, hrănind gena strămoșască,
România, mamă sfântă, tu ai fost si ești a noastră
------------
[Strofa III]
Tudor doarme la Tismana, dar legenda nu adoarme,
Se ridică din tăcere, în pădure cu-a lui arme
Flinta-i cântă libertatea, și cuțitele-s mister
Și pornește spre lumină, ca un fulger peste cer.
[Strofa IV]
România-i plug de jertfă, ară-n inimi ne-ncetat,
Dorul ei te prinde-n lanțuri, și te face mai curat.
Eu nu vin din neamul care, veșnic e neterminat,
Ci din neamul celui care a luptat neînfricat.
[Refren]
Dor de țară, si de glie, arde ca un foc în piept,
Limba noastră-i templu vechi, ridicat din veacuri drept,
Din adâncuri urcă seva, hrănind gena strămoșească
România, mamă sfântă tu ai fost și ești a noastră.
-------------
[Strofa V]
Sub pleoape ard icoane, trec prin lavă, trec prin fum,
E un psalm ce te ridică, te învață să fii bun.
E Avram, e Horea, Iancu, e un neam ce stă acum,
Ca o punte peste vreme, ca si imnu cel străbun
[Strofa VI]
Și-n betonul lumii noastre, încă bate-un dor fierbinte,
Nu-l ucide nicio noapte, că-i făcut din inimi sfinte
Căci românul, când iubește, scrie țara în cuvinte,
Și o poartă-n piept mereu și o scrie pe morminte
[Refren final]
Dor de țară, si de glie, arde ca un foc în piept,
Limba noastră-i templu vechi, ridicat din veacuri drept,
Din adâncuri urcă seva, hrănind gena strămoșească
România, mamă sfântă tu ai fost și ești a noastră.
___________