Limba noastră 1

[Creează o orchestrație și voci identice cu cele din

Elysium (From "Gladiator" Soundtrack) ·cu influențe folk românesc și cinematic. Tonul trebuie să fie solemn, emoțional și epic, potrivit pentru versuri patriotice și spirituale despre România, istorie, limbă și identitate.

Instrumentația să includă:

- Pian acustic (pentru profunzime și eleganță)

- Chitară clasică sau acustică (pentru textură folk și căldură)

- Cvartet de coarde (vioară, violă, violoncel – pentru dramatism și noblețe)

- Nai sau flaut (pentru culoare românească și aer spiritual)

- Pad-uri ambientale (pentru atmosferă cinematică)

Tempo: 75–85 BPM

Ton general: cald, solemn, spiritual, cu accente eroice .]

------------

Limba noastră-i crater viu, izbucnit din începuturi

Fie bună, fie rea, e scrisă-n inimi si in piepturi,

E căldură de stea veche, e lumină peste vremuri

E comoara ce ne ține strâns uniți de mii de veacuri

Balada ce ne curge-n vene, ca un fluviu de lumină,

Tinerilor cu-a lor vise si cu inima Română

Eroi ce trec prin timp si spațiu, nici țărâna nu-i dezbină,

Căci versului românesc, doar Românii gasesc tihnă

Dor de țară, si de gliie, arde ca un foc în piept,

Limba noastră-i templu vechi, ridicat din veacuri drept,

Din adâncuri urcă seva, hrănind gena strămoșască,

România, mamă sfântă, tu ai fost si ești a noastră

------------

Tudor doarme la Tismana, dar legenda nu adoarme,

Se ridică din tăcere, în pădure cu-a lui arme

Flinta-i cântă libertatea, și cuțitele-s mister

Și pornește spre lumină, ca un fulger peste cer.

România-i plug de jertfă, ară-n inimi ne-ncetat,

Dorul ei te prinde-n lanțuri, și te face mai curat.

Eu nu vin din neamul care, veșnic e neterminat,

Ci din neamul celui care a luptat neînfricat.

Dor de țară, si de glie, arde ca un foc în piept,

Limba noastră-i templu vechi, ridicat din veacuri drept,

Din adâncuri urcă seva, hrănind gena strămoșească

România, mamă sfântă tu ai fost și ești a noastră.

-------------

Sub pleoape ard icoane, trec prin lavă, trec prin fum,

E un psalm ce te ridică, te învață să fii bun.

E Avram, e Horea, Iancu, e un neam ce stă acum,

Ca o punte peste vreme, ca si imnu cel străbun

Și-n betonul lumii noastre, încă bate-un dor fierbinte,

Nu-l ucide nicio noapte, că-i făcut din inimi sfinte

Căci românul, când iubește, scrie țara în cuvinte,

Și o poartă-n piept mereu și o scrie pe morminte

Dor de țară, si de glie, arde ca un foc în piept,

Limba noastră-i templu vechi, ridicat din veacuri drept,

Din adâncuri urcă seva, hrănind gena strămoșească

România, mamă sfântă tu ai fost și ești a noastră.

___________