MisteR- Toamna ei

''Dragă toamnă, te aștept de o veșnicie

Acum că ai venit mă simt dator în poezie..

Să te îmbrac, când mi te golești de frunze,

Îmbătați de vinul roșu extras de pe buze.

Fără scuze, lasă-mă să mă pierd, creativ,

Privind sufletul tău.. atât de sincer și timid,

Pictându-ți chipul introvertit pe sunet de vioară,

Cad sedat în parfumul tău de cafea cu scorțișoară.

Adaug mereu puțină dramă, iar mă cheamă,

E în natura noastră moartă, dragă, toamnă,

Rece pe exterior, îmbrăcăm rănile în palton,

Deși inima fierbe... iar tăcerea e de dor.

Te admir în decor, uneori cu multă frică,

Să nu dispari când clipesc pentru o clipă,

Te vreau veșnică deși timpul nu-i de acord,

Distruge încet tot ce-i frumos și nu stă la raport."

Refren: Toamnă.. , imbătrânesti sub ochii gri,

Toamnă.., când tu mori pe alții-nvii,

Toamnă.., maronie, strat de timp,

Toamnă.. rămâi cel mai sincer anotimp,

"Te scriu, ce pustiu pare între noi,

Norii se lasă seara înconjurat de trupuri goi,

Aduci frig și ploi, inspirație pe foi,

Ce să-ți zic? Nu-mi doresc alt anotimp,

Parcurg praguri de emoții,

Liniștit și mulțumit de fiecare stare,

Mi-ai adus în cale până și iubirea,

Pășind timidă către mine prin frunzele tale,

În contrast cu Luna, în plină noapte,

Visez la tine, când nu te am aproape,

Răgetul e demonic după chipul tău angelic,

In tăcerea noastră Universul ne-a privit,

Timid ne-am privit, apoi atins,

O cafea și legătura s-a aprins

Un mesaj pe Instagram, ce bucurie!

Din acel moment.. restu-i poezie!

Toamnă.. , imbătrânesti sub ochii gri,

Toamnă.., când tu mori pe alții-nvii,

Toamnă.., maronie, strat de timp,

Toamnă.. rămâi cel mai sincer anotimp,