Untitled

Te-am întâlnit demult, Ioana, parcă ieri a fost,

Eram doi tineri naivi, căutam un rost.

Și timpul a trecut, așa cum bate vântul,

Dar ai rămas mereu cel mai frumos cuvânt.

În sufletul meu, tu ești portul, tu ești marea,

Ești liniștea și ești întreaga mea salvare.

​(Refren)

Și iată-ne la treizeci și cinci de ani,

Cu atâtea amintiri pe care le-am adunat.

Am construit un drum, cu soare și cu vânt,

Și dragostea-i coral, la fel de-adânc în pământ.

La mulți ani, dragostea mea, ești tot ce-am visat,

Ioana, ești femeia pe care-am așteptat!

​(Strofa 2)

Am râs și-am plâns, ne-am ridicat când am căzut,

În fiecare luptă tu mi-ai fost scut.

Tu știi secretul meu, cel pe care nu-l spun,

Și felul tău de-a fi m-a făcut un om mai bun.

Acum când anii vin și albesc părul,

Mai mult te prețuiesc, alături de tăcerea ta, sub cerul.

​(Refren)

Și iată-ne la treizeci și cinci de ani,

Cu atâtea amintiri pe care le-am adunat.

Am construit un drum, cu soare și cu vânt,

Și dragostea-i coral, la fel de-adânc în pământ.

La mulți ani, dragostea mea, ești tot ce-am visat,

Ioana, ești femeia pe care-am așteptat!

​(Punte/Bridge)

Trei decenii și cinci de prima noastră zi,

Promit să te iubesc, oricâte-or mai veni.

Tu ești acasă, Ioana, ești unicul meu vis,

Și 35 e doar un nou, frumos, promis.

​(Refren)

Și iată-ne la treizeci și cinci de ani,

Cu atâtea amintiri pe care le-am adunat.

Am construit un drum, cu soare și cu vânt,

Și dragostea-i coral, la fel de-adânc în pământ.

La mulți ani, dragostea mea, ești tot ce-am visat,

Ioana, ești femeia pe care-am așteptat