🎙️ [Intro – 4 bari | vorbit, calm, cu ecou]
N-au cum să simtă ce simt...
Focul meu nu-l vezi, dar arde în tăcere.
Când lumea tace — eu urlu în mine.
Sub cenușă... încă respir.
🎤 [Vers 1 – 16 bari | voce gravă, accent pe 2 și 4 | pauză la fiecare 2 rime]
(1) Am văzut dreptatea murind prin zâmbete de gheață,
(2) Promisiuni calde, dar mâini reci, fără viață.
(3) Tragi pentru vis, dar visul te-nchide,
(4) Viața nu-i dreaptă — doar te decide.
(5) Fețe false, zâmbete de plastic,
(6) Minciuna-i lege, adevărul — fantastic.
(7) Incompetenți, urcați cu pile,
(8) Ne lasă-n praf și-și beau vinul pe file.
(9) Frica-i în aer, dar eu n-o respir,
(10) Mi-am jurat că nu tac, nici când pier.
(11) M-au vrut tăcut, dar am flăcări pe limbă,
(12) Fiecare rimă — o rană adâncă.
(13) Le-am zis că focul din mine nu moare,
(14) Cresc printre ziduri, nu cer iertare.
(15) Vreau lumină, nu trofee pe perete,
(16) Că pacea-i scumpă când toți te repetă.
🎶 [Refren – 8 bari | voce plină, aerată, cu rezonanță | 2 straturi vocale]
🔥 Sub cenușă mocnește viața mea,
fiecare rană m-a făcut să stau drept, nu să cad.
Nu vreau milă, vreau lumină și glas,
că liniștea-i scumpă când totul e fals.
🔥 Sub cenușă nu-i joacă, e foc curat,
suflet greu, dar viu — nu frânt, doar încercat.
Nu caut aplauze, nici coroane,
doar un loc curat — fără lanțuri și spaime.
(pauză 1 bar, respiră adânc)
🎤 [Vers 2 – 16 bari | flow lent, cu accente pronunțate | voce apăsată, frustrare controlată]
(1) Nu-s sfânt, dar am ars pentru fiecare vis,
(2) Cu mâinile goale, din nimic am scris.
(3) Într-o lume ce minte, doar ca să reziste,
(4) Adevărul doare, da’ minciuna persistă.
(5) Regi fără tron, clovni în costum,
(6) Ne conduc prin fum, ne țin în scrum.
(7) Când vorbești curat, devii nebun,
(8) Când taci — te pierzi, te-nghite-n tun.
(9) Îi văd cum râd, dar se tem de oglindă,
(10) Că-n ochii mei văd flacăra — nu minciuna blindă.
(11) M-au pus la colț, dar am ieșit din zid,
(12) Cu versuri ca pietre, în lanțul lor rigid.
(13) N-am nevoie de hype, nici faimă ieftină,
(14) Am nevoie de liniște — reală, nefabricată.
(15) Să nu mai ard de viu în mintea mea,
(16) Dar dacă trebuie... ard până se schimbă ceva.
🎶 [Refren – 8 bari | accentuează „foc”, „dreptate”, „fals” | repetiție dublă pe final]
🔥 Sub cenușă mocnește viața mea,
fiecare rană m-a făcut să stau drept, nu să cad.
Nu vreau milă, vreau lumină și glas,
că liniștea-i scumpă când totul e fals.
🔥 Sub cenușă mocnește viața mea,
dar flacăra asta n-o stinge nimenea.
Când lumea tace, eu urlu în mine,
că focul ăsta... e tot ce mai ține.
🎧 [Outro – 4 bari, vorbit grav, fără instrumental, doar pian]
Nedreptatea nu moare... doar se schimbă la față.
Dar eu n-o las să mă ardă pe tăcute.
Eu ard — pe vers, nu pe rug.
Sub cenușă... rămân viu.
SPik
