(Pulsație joasă, întunecată, cu un sintetizator strident pe fundal)
**(Strofa 1)**
Orașul ăsta-i o rană deschisă, puroi sub lumini slabe,
Unde fiecare șoaptă ascunde o mie de fapte grave.
Blocuri cenușii se înalță ca niște dinți cariați,
Iar visele mor tinere, sufocate, neiertate.
Acele reci strălucesc în umbră, promisiuni de uitare,
O scurtă anestezie pentru o durere prea mare.
Legile străzii sunt scrise cu sânge și cu pumnul strâns,
Și fiecare răsărit e doar un nou început de plâns.
**(Refren)**
Sirenele urlă-n noapte, un cântec funebru amar,
Diavolul își râde-n barbă, sub un fals și palidar.
Ne târâm prin întuneric, siluete fără nume,
Un alt preț plătit în tăcere, o altă lacrimă în spume.
Încrederea-i o monedă ce nu mai are valoare,
Doar instinctul de supraviețuire în această mare de disperare.
**(Strofa 2)**
Fețe palide, priviri stinse, sub pleoape grele de somn,
Vând o iluzie ieftină, un refugiu efemer, un domn
Al plăcerii de o clipă, un preț prea scump plătit,
O altă fărâmă de suflet în acest labirint urât.
Parfumuri dulci amestecate cu miros de viciu greu,
O altă poveste tristă, un alt început de rău.
Se agață de o speranță fragilă, un fir subțire de ață,
Într-o lume care le-a șters orice urmă de față.
**(Refren)**
Sirenele urlă-n noapte, un cântec funebru amar,
Diavolul își râde-n barbă, sub un fals și palidar.
Ne târâm prin întuneric, siluete fără nume,
Un alt preț plătit în tăcere, o altă lacrimă în spume.
Încrederea-i o monedă ce nu mai are valoare,
Doar instinctul de supraviețuire în această mare de disperare.
**(Punte)**
Motoare turate nervos, siluete în umbră apar,
Un alt clan își marchează teritoriul, un nou război barbar.
Cicatrice adânci pe chipuri, o istorie violentă,
Jurământ de sânge strâns, o loialitate dementă.
Puterea e un drog mai tare, o sete fără sfârșit,
Și fiecare pas înainte e cu un alt suflet strivit.
Nu există cale de ieșire, doar lupta continuă, cruntă,
Într-un infern pe pământ, unde lumina e absentă.
**(Refren)**
Sirenele urlă-n noapte, un cântec funebru amar,
Diavolul își râde-n barbă, sub un fals și palidar.
Ne târâm prin întuneric, siluete fără nume,
Un alt preț plătit în tăcere, o altă lacrimă în spume.
Încrederea-i o monedă ce nu mai are valoare,
Doar instinctul de supraviețuire în această mare de disperare.
**(Outro)**
Bătăile se sting încet, ca o ultimă suflare,
Lăsând doar ecoul gol în această atmosferă grea și tare.
Orașul adoarme cu ochii deschiși, sub un văl de minciuni,
Și umbrele continuă să danseze, până la primele tunuri.
CosmicGod541