(Verse 1)
Viața mea-i o nebunie, da, și bună, și așa,
Din când în când, îmi dă câte-o belea.
Dar nu sparg nimic, nu dau foc lumii-ntregi,
Nici când norocu-i plecat, nu fac aranjamente strâmbe.
Am iubit multe femei, și o s-o fac mereu,
Unele mă părăsesc, da, un gust amar, un hău.
Dar nu plâng niciodată, nu-mi pierd controlul și furia,
Nici când actele de divorț întorc o altă filă.
(Chorus)
Așa că beau tare, o mie de pahare, fără-ndoială,
Să spăl supărarea, să las grijile să cadă, fără să mai ardă.
Să râd și să petrec, să las vremurile bune să curgă,
Viața-i o nebunie, dar eu merg înainte, chiar dacă-i o junglă.
O iau în bășcălie, o transform într-o glumă,
Și exact așa, vremurile rele dispar ca o brumă.
(Verse 2)
Prieteni? Da, am o grămadă, sunt mereu pe aici,
Chiar și ei mă-nșeală, fără să scoată-un "zici".
Dar nu-ncep să înjur, nu mă enervez deloc,
Mă relaxez și-i las să mă ia, nu-i chiar așa un șoc.
(Chorus)
Așa că beau tare, o mie de pahare, fără-ndoială,
Să spăl supărarea, să las grijile să cadă, fără să mai ardă.
Să râd și să petrec, să las vremurile bune să curgă,
Viața-i o nebunie, dar eu merg înainte, chiar dacă-i o junglă.
O iau în bășcălie, o transform într-o glumă,
Și exact așa, vremurile rele dispar ca o brumă.
(Verse 3)
O să trec prin viață mereu cu zâmbetul pe față,
Chiar și când pierd toți banii, fără nicio greață.
Dar privirea mea nu-i rea, nu devine rece sau dură,
Nici când buzunarele-s goale, fără niciun ban, sub presură.
(Chorus)
Așa că beau tare, o mie de pahare, fără-ndoială,
Să spăl supărarea, să las grijile să cadă, fără să mai ardă.
Să râd și să petrec, să las vremurile bune să curgă,
Viața-i o nebunie, dar eu merg înainte, chiar dacă-i o junglă.
O iau în bășcălie, o transform într-o glumă,
Și exact așa, vremurile rele dispar ca o brumă.
CosmicGod541