România

M-am născut în această țară, cu dor și cu sufletul frumos,

Limba-mi e ca o comoară, în inimă-mi e pus.

Într-o casă modestă, am deschis ochii la zi,

Și pădurile-mi vorbesc, în glasuri de armonii.

România în suflet port, cu fiecare pas pe care îl pășesc,

Mândria mea de a fi Român nu se uită nicicând, e un veșnic legământ.

De la moșii strămoși, ce-au luptat cu mult curaj,

Îmi strig datoria, de a fi mereu un bun ostaș.

În mormânt se-ntorc eroi, cu priviri pline de jale,

Ce-au lăsat pentru noi, o țară liberă și dreaptă.

Dar voi, cei fără rușine, strigați cu ironie,

Ați furat din munca lor, și-ați transformat totul-n ruine.

România în suflet port, cu fiecare pas ce-l fac,

Mândria mea nu se uită, e un veșnic legământ.

De la moșii strămoși, ce-au luptat cu mult curaj,

Îmi strig datoria, de a fi mereuun bun ostaș.

Între conducători rătăciți, unde-i onoarea, unde-i iubirea de țară?

Politica e o nebunie, este tot RĂUL, iar poporul e nefericit.

Legi ce servesc doar pe ei, fără milă și fără rușine,

Lăsând poporul în suferință, batjocorind a noastră credință.

România în suflet port, cu fiecare pas ce-l fac,

Mândria mea nu se uită, e un veșnic legământ.

De la moșii strămoși, ce-au luptat cu mult curaj,

Îmi strig datoria, de a fi mereuun bun ostaș.

Durerea-mi în versuri, din adâncu-mi izvorăște,

Numai timpul va răspunde, când răul va înceta.

Speranțele cresc iară, ca un fir de iarba verde,

La un viitor luminat, vom lupta cu toată inima.

Dumnezeu să binecuvânteze România noastră scumpă