Mama

Din cer, încă mă ții de mână”

Ai plecat încet, ca un suflet obosit,

Dar ne-ai lăsat în urmă dragostea ce nu se stinge.

E liniște acum în casa fără glasul tău,

Dar te simțim aproape, în fiecare gând al nostru.

Din cer, încă mă ții de mână, mamă,

Și simt cum îmi ștergi lacrima amară.

Ești lumina mea, chiar dacă nu te văd,

Rămâi în suflet, în fiecare pas pe care-l cred.

Ai fost alinare, ai fost răsărit și seară,

Ai fost putere când lumea părea grea.

Azi cerul are un înger cu ochi blânzi,

Iar noi păstrăm în inimă tot ce ne-ai învățat.

Din cer, încă mă ții de mână, mamă,

Și simt cum îmi ștergi lacrima amară.

Ești lumina mea, chiar dacă nu te văd,

Rămâi în suflet, în fiecare pas pe care-l cred.

Nu e „adio”, e doar „ne vedem cândva”,

Căci dragostea nu moare, ea călătorește în lumină.

Și știu că veghezi asupra mea,

Mamă dragă, odihnește-te în pace deplină.

Din cer, încă mă ții de mână…

Și nu mă las singură niciodată.