(intro)
Aceasta melodie e din trecutul meu cu tine
Am ales sa pun tot ce am trăit amândoi în aceasta melodie
(Strofa 1)
Nu mai știu de câte ori am strigat în mine,
Dar vocea ta nu-mi mai răspunde, nu mai vine.
Ai plecat și-ai luat cu tine partea mea mai bună,
Și-n urma ta doar frigul ăsta mă răzbună.
Mi-am spus că trece, că o să mă ridic,
Dar nopțile mă sapă, mă trag în același hău mic.
Tu ai fost lumină, da’ m-ai stins într-o secundă,
Și acum mă caut printre umbre, dar lumea e profundă.
(Refren)
Și doare… mai tare decât credeam,
Căci tu erai tot ce mai aveam.
Am rămas doar cu tăcerea ta,
Și nu pot s-o uit, oricât aș vrea.
E gol în mine, chiar și când respir,
Iar umbra ta mă urmărește în delir.
(Strofa 2)
Am rămas cu poze vechi și cu promisiuni,
Cu nopți nedormite și vise făcute scrum.
Știu că nu te întorci, ți-ai închis ușa în fața mea,
Dar încă port în suflet vocea ta, caldă, când îmi zicea „nu pleca”.
Și poate e vina mea, sau poate doar destin amar,
Dar dacă te-aș avea o clipă, aș repara tot ce e în zadar.
Te-am pierdut ca pe un tren pe care l-am așteptat prea mult,
Și-acum alerg după ecouri, după ceva ce nu mai ascult.
(Refren)
Și doare… mai tare decât credeam,
Căci tu erai tot ce mai aveam.
Am rămas doar cu tăcerea ta,
Și nu pot s-o uit, oricât aș vrea.
E gol în mine, chiar și când respir,
Iar umbra ta mă urmărește în delir.
(Punte)
Și dacă într-o zi mă vei vedea zâmbind,
Să știi că doar ascund ce încă simt.
Că nu-i ușor să fiu întreg fără tine,
Când doar amintirile mă țin să nu mă ruine.
(Outro)
Și doare… dar poate într-o zi,
O să învăț din nou a fi.
Până atunci, te port în mine
Și încerc să uit, dar nu-mi iese prea bine…
--
