Maria

În liniștea asta care doare,

Cuvintele par grele și prea mici.

Am lăsat mândria să ridice ziduri,

Și-am uitat cât de mult îmi lipsești aici.

Văd umbre pe pereți și cerul gri,

Dar singura mea vină e că n-am știut să fiu

Acel sprijin de care aveai nevoie,

Când sufletul tău se simțea pustiu.

​

Maria, te rog, mai privește-mă o dată,

Iartă-mă pentru tot ce n-am spus la timp.

Iubirea noastră e o lume întreagă,

Să n-o lăsăm pierdută în vânt și în nisip.

Maria, ești inima care mă ține în viață,

Ești singura cale spre tot ce e bun.

Îmi cer iertare cu sufletul în palmă,

Hai să găsim iar același drum.

​

Îmi amintesc râsul tău, ca o dimineață,

Și cum soarele răsărea în ochii tăi căprui.

Am greșit, și recunosc cu teamă,

Că fără tine sunt al nimănui.

Am învățat că o secundă de tăcere,

Poate să sune ca un tunet greu.

Dar aș schimba tot ce-am greșit vreodată,

Să te am iar aproape, la pieptul meu.

Nu există om fără greșeală,

Dar nici iubire fără un „te rog”.

Sunt gata să construiesc din nou tot ce-am dărâmat,

Doar să te am aproape, să nu ne mai pierdem deloc.

Maria, te rog, mai privește-mă o dată,

Iartă-mă pentru tot ce n-am spus la timp.

Iubirea noastră e o lume întreagă,

Să n-o lăsăm pierdută în vânt și în nisip.

Maria, ești inima care mă ține în viață,

Ești singura cale spre tot ce e bun.

Îmi cer iertare cu sufletul în palmă,

Hai să găsim iar același drum.