În liniștea asta care doare,
Cuvintele par grele și prea mici.
Am lăsat mândria să ridice ziduri,
Și-am uitat cât de mult îmi lipsești aici.
Văd umbre pe pereți și cerul gri,
Dar singura mea vină e că n-am știut să fiu
Acel sprijin de care aveai nevoie,
Când sufletul tău se simțea pustiu.
Maria, te rog, mai privește-mă o dată,
Iartă-mă pentru tot ce n-am spus la timp.
Iubirea noastră e o lume întreagă,
Să n-o lăsăm pierdută în vânt și în nisip.
Maria, ești inima care mă ține în viață,
Ești singura cale spre tot ce e bun.
Îmi cer iertare cu sufletul în palmă,
Hai să găsim iar același drum.
Îmi amintesc râsul tău, ca o dimineață,
Și cum soarele răsărea în ochii tăi căprui.
Am greșit, și recunosc cu teamă,
Că fără tine sunt al nimănui.
Am învățat că o secundă de tăcere,
Poate să sune ca un tunet greu.
Dar aș schimba tot ce-am greșit vreodată,
Să te am iar aproape, la pieptul meu.
Nu există om fără greșeală,
Dar nici iubire fără un „te rog”.
Sunt gata să construiesc din nou tot ce-am dărâmat,
Doar să te am aproape, să nu ne mai pierdem deloc.
Maria, te rog, mai privește-mă o dată,
Iartă-mă pentru tot ce n-am spus la timp.
Iubirea noastră e o lume întreagă,
Să n-o lăsăm pierdută în vânt și în nisip.
Maria, ești inima care mă ține în viață,
Ești singura cale spre tot ce e bun.
Îmi cer iertare cu sufletul în palmă,
Hai să găsim iar același drum.