Untitled

Pe marginea lumii, idei se lipesc,

Doi magneți, pe buze se pătrund, se vestesc,

Gânduri ce șoptesc, linii fine ce tresar,

Abstract sărut sublim, pictat pe-un altar.

Nu reacționez, rămân un înțelept,

Pe marginea prăpastiei, unde totul e drept,

În balans delicat, între haos și cer,

Dansăm în echilibru, fără să ne pierd.

E-o prăpastie adâncă-n sufletul meu,

Cu ecouri care-mi spun că-s zeu sau că-s ne-eu,

Filosofia sângelui, curge prin artă,

Surreal e lumea ce ne desparte, dar ne așteaptă.

Cuvânt pe cuvânt, leg jocul în vers,

Abstract epopee, univers invers,

Un puzzle de lumi, în care ne găsim secret,

Trap mental, coeficient de artist complet.

Nu reacționez, rămân un înțelept,

Pe marginea prăpastiei, unde totul e drept,

În balans delicat, între haos și cer,

Dansăm în echilibru, fără să ne pierd.

Ca doi magneți, ce se atrag-n contradictoriu,

Filosoficul devine totuși un teritoriu,

Mă opresc unde timpul toarce fir subțire,

Marginea e casa mea, respirație-mplinire.