[Verse 1]
În haina asta de foc, scoatem jarul din noroi,
Praf de diamante, dar pe străzi numai nevoi.
Cuvinte stau-n foaie ca răboj de viitor,
Moștenire peste timp, sânge rece, n-am tremor.
[Chorus]
Comori din adâncuri, le sap cu săbii grele,
Vițe de aur, rădăcini ce rup lanțurile mele.
Pe valuri tulburi, dar corăbiile străpung,
Drumul spre avere, niciodată n-a fost lung.
[Verse 2]
Fumul se ridică, îmbibat cu nostalgii,
Stropi de înțelepciune pe asfalt, fără glosarii.
Un imperiu clădit, dar în tăcere, nu brag,
Mental de legionar, calc pe pulsuri, nu swag.
[Bridge]
Bogăția asta nu-i în aur, dar în rouă,
Din muncă grea în umbră, dar cu ambiții nouă.
Cetatea mea în sânge scrisă, cod genetic viu,
Ce dau mai departe, e ce moștenesc târziu.
[Chorus]
Comori din adâncuri, le sap cu săbii grele,
Vițe de aur, rădăcini ce rup lanțurile mele.
Pe valuri tulburi, dar corăbiile străpung,
Drumul spre avere, niciodată n-a fost lung.
[Verse 3]
Nu-s regele străzilor, sunt poetul fără frică,
Fiecare rimă scrisă sapă-n piatră moștenită.
Pământul strămoșesc, temelie pentru-ai mei,
Trag pentru toți viitorii, tu doar calculează grei.