(Strofa 1)
Opt și zece ani am stat,
Lacrima-n piept încuiat.
Nici la groapă, nici la dor,
N-am dat drumul la izvor.
Ai venit tu, râs cu frică,
Și mi-ai rupt în piept o țeavă mică.
(Refren)
Curge-acum și nu mai pot
Să mă fac că nu socot.
Plâng azi, râd azi, e totuna,
Că mi-a ieșit din piept furtuna.
Tu m-ai spart, dar m-ai făcut
Om din nou, de la-nceput.
(Strofa 2)
Eu sunt Rac, tu Vărsător,
Eu stau la mal, tu zbori spre nor.
Eu țin tot în piept o mare,
Tu ai frică de-nchisoare.
Eu vreau casă, tu vrei lume,
Eu zic „stai”, tu zici „pe-unde?”.
(Refren)
Curge-acum și nu mai pot
Să mă fac că nu socot.
Plâng azi, râd azi, e totuna,
Că mi-a ieșit din piept furtuna.
Tu m-ai spart, dar m-ai făcut
Om din nou, de la-nceput.
(Strofa 3)
Tu fugi iute, eu mă strâng,
Tu ești cer, eu plâng pe mal.
Dar din vânt și apă rece
Se fac valuri care trec.
Tu mă rupi, tu mă dezgheți,
Tu mă lași, eu prind pereți.
(Strofa 4)
Racul fără Vărsător
E o piatră fără nor.
Vărsătorul fără Rac
E un gol fără capac.
Dar de n-ai fi fost tu, vânt,
N-aș fi știut că pot să plâng.
(Refren)
Curge-acum și nu mai pot
Să mă fac că nu socot.
Plâng azi, râd azi, e totuna,
Că mi-a ieșit din piept furtuna.
Tu m-ai spart, dar m-ai făcut
Om din nou, de la-nceput.
(Outro / Final)
Tu te duci că ești de vânt,
Eu rămân cu legământ.
Filmul meu e pe sfârșite,
Dar eu am zile ne-trăite.
Respir, calc, mă țin de mine,
Că de-acum o să-mi fie bine...
Pleci sau stai, eu știu un gând:
Te-am iubit. Și plâng. Și cânt.