[Intro]
In toată tăcerea, am rătăcit,
un râu de amintiri nespuse,
Așteptând o rază de lumină,
toți pașii mei pierduți în noapte.
[Verse 1]
Am fost un om împietrit, fără sentimente,
o inimă încuiată, sub zăvoare grele,
Până când, printr-un nor de durere,
a apărut floarea vieții mele.
[Pre-Chorus]
Și m-am trezit, din cel mai greu somn,
sufletul începe să bată din nou,
Ea reînvia ce păream uitat,
mă făcea să simt altădată, mai viu.
[Chorus]
Fericire pură, dor ce doare,
e mai aproape și totuși departe,
O așteptare lungă, chinuitoare,
o nevoie să strâng lumea mea la piept.
[Verse 2]
Cuvinte mari nu-mi trebuie acum,
doar privirea ei, sincer și clar,
o să-i șoptesc cu dor absolut:
"Te iubesc, mon amour, mereu, fără sfârșit."
[Pre-Chorus]
Ah, în ochii ei, uit la tot,
și toate grijile dispar încet,
Lumea mea toată în palme,
într-un singur țipet: iubirea, doar iubirea.
[Chorus]
Fericire pură, dor ce doare,
e mai aproape și totuși departe,
O așteptare lungă, chinuitoare,
o nevoie să strâng lumea mea la piept.
[Bridge]
Și dacă vremea va trece,
să știu că dragostea nu moare,
că inima îmi bate pentru ea,
valurile vieții ne aduc împreună.
[Outro]
Privind în ochii ei, totul se oprește,
uit de tot ce e rău, de toată durerea,
cu doar un singur cuvânt, cu o simplă șoaptă,
"Te iubesc, mon amour," și lumea devine perfectă.