Templul

Intro:

Templul este..,

Gândul, Sufletul care mă mai cheamă...

Strofa1:

Vîntul mă întoarce acolo unde,

Am mers desculță

Prin ploaie și amintiri

Cu inima între mii de rătăciri...

Sub cerul senin, căutam un sens

În tot ce-am iubit, ce ma ranit, au trecut, Doar Templul meu

Nu ma lasat—Nu m-a pierdut!

Pre-Refren:

Cînd lumea cade peste mine,

Și nu mai rămâne nimeni

Aud cum bate-n pieptul meu

O chemare către Dumnezeu

Refren:

Templul— e vîntul speranței,

Aripa albă a dimineții,

Templul— e focul ce nu moare,

Cînd sufletul te frînge–te doare...

Templul–e locul unde mă întorc,

Ca un copil rănit ce caută un port,

Templul tace și mă cuprinde lin,

Și-mi amintește cine sînt, de unde vin.

Strofa 2:

Am strîns în palme vise care dor,

Iubiri ce ard prea repede și mor,

Dar printre ruine și ecouri reci,

Există-un drum pe care te întorci cînd pleci.

Templul nui de piatră și nici de fier,

Trăiește între inimă și cer,

În rugăciuni pe care nu le spui,

În lacrimile ascunse a nimănui.

Bridge – intens:

Dacă mă voi pierde iar în noapte,

Dacă tăcerea-mi va închide toate,

Voi urma vîntul fără teamă,

Spre Templul care încă mă mai cheamă…

Refren Final:

Templul— e vîntul speranței,

Aripa albă a dimineții,

Templul— e focul ce nu moare,

Cînd sufletul te frînge–te doare...

Templul–e locul unde mă întorc,

Ca un copil rănit ce caută un port,

Templul tace și mă cuprinde lin,

Și-mi amintește cine sînt, de unde vin...

....

De unde vin...