Mă privesc în ochii tăi ca-ntr-un lac adânc,
Și tot ce vezi acolo sunt eu, nimic mai sfânt.
Te chem aproape doar ca să mă confirm,
Iubirea ta e rama în care eu mă imprim.
Nu-mi cere să te văd, nu-mi cere să te știu,
Exiști doar cât reflectezi ce vreau să fiu.
Te iubesc pentru mine, nu pentru tine,
Pentru felul în care mă faci să strălucesc.
Inima ta bate ca să-mi spună mie
Că sunt tot ce trebuie, că mă desăvârșesc.
Te iubesc narcisic, fără rușine,
E dragostea mea — eu sunt centrul ei firesc.
Când taci, te pierzi, când plângi, mă obosești,
Dar când mă admiri, atunci trăiești.
Nu-mi e dor de tine când pleci încet,
Ci de versiunea mea din ochii tăi discret.
Dacă pleci, voi găsi alt chip ușor,
O altă oglindă care să mă adore.
Te iubesc pentru mine, nu pentru tine,
Pentru ecoul meu din vocea ta.
Nu-mi cer iertare, nu-mi cer vină,
Sunt propria mea dragoste supremă, da.
Te iubesc narcisic, fără rușine,
Tu ești decorul, eu sunt inima.
Și dacă într-o zi oglinda crapă,
Nu voi plânge ce s-a pierdut.
Voi aduna cioburile toate
Și mă voi iubi și mai absolut.
Te iubesc pentru mine, nu pentru tine,
Și nu regret nimic din ce sunt.
Când mă aleg pe mine, aleg bine —
Sunt început și sfârșit, jurământ.
Rămâi dacă vrei să mă vezi crescând,
Pleacă dacă vrei să fii iubit.